1. [DEX '09] TOLERARE s. f. Acțiunea de a tolera. – V. tolera.
2. [MDA2] tolerare sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~rări / E: tolera] 1 Îngăduire. 2 Suportare.
3. [DLRLC] TOLERARE s. f. Acțiunea de a tolera.
4. [DN] TOLERARE s.f. Acțiunea de a tolera. [< tolera].
5. [DEX '09] TOLERA, tolerez, vb. I. Tranz. A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta. – Din fr. tolérer.
6. [MDA2] tolera vt [At: STAMATI, D. / Pzi: ~rez / E: fr tolérer] 1 A îngădui (un lucru, o situație, un fapt nepermis) Si: a admite, a permite. 2 A trece cu vederea. 3 A suporta.
7. [DLRLC] TOLERA, tolerez, vb. I. Tranz. 1. A îngădui o situație sau un fapt supărător, a permite, a trece cu vederea. Dar nu se poate tolera dezordinea... e nevoie de organizare. CAMIL PETRESCU, T. II 441. Căpitănia portului nu poate tolera întreruperea din lucru. SAHIA, N. 4l. Pietrele s-ar ridica singure să ne lovească, dacă am tolera ca sîngele romînilor să plătească incapacitatea guvernului. REBREANU, R. II 25. 2. A admite, a suporta pe cineva. Partidul nu va tolera în mijlocul său oameni care ar pierde sentimentul de clasă. SAHIA, U.R.S.S. 78.
8. [DN] TOLERA vb. I. tr. A îngădui, a permite (ceva nepermis). ♦ A admite, a suporta în apropiere (pe cineva). [Cf. fr. tolérer, lat. tolerare].
9. [MDN '00] TOLERA vb. tr. a îngădui, a permite (ceva nepermis). ◊ a admite, a suporta în apropiere (pe cineva). ♦ a ~ un medicament, un tratament = a suporta fără reacție patologică. (< fr. tolérer)
10. [Șăineanu, ed. VI] tolerà v. 1. a avea indulgență pentru lucruri ce nu se aprobă sau n’ar trebui să se permită: a tolera abuzuri; 2. a suporta cu indulgență.
11. [Scriban] *toleréz v. tr. (lat. tólero, -áre). Permit, îngăduĭ (trec cu vederea) lucrurĭ pe care aș avea drept orĭ putere să le opresc: nu tolera ca Jidanu să facă stat în statu tăŭ, a tolera abuzurile de a te face complice.
12. [DOOM 3] tolerare s. f., g.-d. art. tolerării
13. [DOOM 2] tolerare s. f., g.-d. art. tolerării
14. [DOOM 3] tolera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tolerez, 3 tolerează; conj. prez. 1 sg. să tolerez, 3 să tolereze
15. [DOOM 2] tolera (a ~) vb., ind. prez. 3 tolerează
16. [CECC] Quis tulerit Gracchos de seditione quaerentes? (lat. Cine ar tolera ca Gracchii să se plîngă de revolte?) Iuvenal, „Satire” (11, 24) – Cuvinte îndreptate împotriva cenzorilor romani, pe care îi învinovățește că sînt mai corupți decît cei pe care îi „cenzurează”. Iuvenal admite ca unul care merge drept să rîdă de altul care șchioapătă, dar… cine ar tolera ca Gracchii să se plîngă de răscoale? Referirea la frații Gracchi (Tiberius și Caius) se explică prin faptul că ei au îndemnat poporul la răscoală pentru a obține împărțirea pămînturilor. Cum ar putea deci Gracchii, care au stîrnit răscoale, să se plîngă vreodată de ele? Fraza se aplică acelora care combat procedee pe care ei înșiși le-au aplicat cîndva. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL