1. [DEX '09] TOCULEȚ, toculețe, s. n. Diminutiv al lui toc3. – Toc3 + suf. -uleț.
2. [MDA2] toculeț1 sn [At: POLIZU / Pl: ~e / E: toc3 + -uleț] 1-2 (Pop; șhp) Toc3 (1) (mic) Si: cutioară, (reg) tocurele (1-2).
3. [MDA2] toculeț2 sn [At: POLIZU / Pl: ~e / E: toc4 + -uleț] 1-2 (Pop; șhp) Toc4 (1) (mic).
4. [DLRLC] TOCULEȚ, toculețe, s. n. Diminutiv al lui toc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL