1. [DEX '09] TOCANĂ, tocane, s. f. Mâncare cu sos făcută din bucățele de carne prăjite cu ceapă (și cu adaos de cartofi); mâncare făcută din anumite legume prăjite cu ceapă. – Din magh. tokány.
2. [MDA2] tocană sf [At: LB / V: (reg) ~an sn / Pl: ~ne, (reg) ~căni, ~cănuri / E: mg tokány] 1 Mâncare cu sos, făcută din bucățele de carne prăjite cu ceapă și, uneori, cu adaos de cartofi Si: (reg) topală (3). 2 Mâncare făcută din anumite legume prăjite cu ceapă. 3 (Reg) Conservă preparată (mai ales de ciobani) din carne de oaie fiartă cu mirodenii, care se păstrează în oale, în burdufuri etc. Si: (reg) sloi. 4 (Reg) Friptură (de miel sau de porc). 5 (Reg) Mâncare făcută din prune fierte la care se adaugă ceapă tocată. 6 (Reg; determinat prin „de poame”) Compot. 7 (Mol) Magiun. 8 (Reg) Mămăligă. 9 (Reg) Aluat subțire și lipicios, făcut din semințe de in, din tărâțe de grâu sau din făină de porumb, cu care se ung firele urzelii de cânepă, ca să nu se scămoșeze în timpul țesutului Si: (reg) mânjeală, mânjitură.
3. [DLRLC] TOCANĂ, tocane, s. f. Mîncare cu sos, făcută din bucățele de carne prăjite cu ceapă și, uneori, cu adaos de cartofi (v. gulaș, papricaș); mîncare făcută din anumite legume prăjite cu ceapă. Prînzise la «Cerbul bătrîn» tocană pipărată. VORNIC, P. 65. Mai servește tocană; e specialitatea popotei noastre!... Tocană cu mămăliguță. C. PETRESCU, Î. I 282. Începea a aduce... tocană de carne de berbece îndoită cu ceapă. RETEGANUL, P. III 83.
4. [Șăineanu, ed. VI] tocană f. mâncare din bucăți de carne cu ceapă și grăsime. [V. oca].
5. [Scriban] tocánă f., pl. e (d. a toca; d. rom. vine ung. tokány, tocană). Un fel de mîncare din carne tăĭată în bucățele de 2-3 centimetri și prăjită în sos cu ceapă. Ban. Maram. Mămăligă. – În Trans. și cricală. V. papricaș.
6. [MDA2] tocan3 sn vz tocană
7. [DOOM 3] tocană s. f., g.-d. art. tocanei; pl. tocane
8. [DOOM 2] tocană s. f., g.-d. art. tocanei; pl. tocane
9. [DRAM 2021] tocánă, tocane, s.f. (reg.) Făină de mălai fiartă în apă cu sare; mămăligă: „Da' țâpă-i dară și o bucată de tocană...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 43). ■ Termen utilizat în satele de pe valea Marei; pe văile Iza și Vișeu se folosește sin. coleșă. Exclusiv în Maram. și Sătmar; în restul țării se folosește sin. mămăligă (ALR, 1965: 1.111). – Din magh. tokány „tocană” (DEX, MDA). ■ Cuv. rom. > magh. tokány (Fr. Kiraly, Etimologia, 409, după Frățilă).
10. [DRAM 2015] tocană, tocane, s.f. – (reg.; gastr.) Mămăligă; făină de mălai fiartă în apă cu sare. Termen utilizat în satele de pe Mara, până în Vad și Săpânța; coleșă (pe Iza și Vișeu) (ALRRM, 1971: 519). Termen atestat doar în Maramureș și Sătmar; în restul țării se folosește invariabil mămăligă (ALR, 1965: 1.111). – Din magh. tokány „tocană” (DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. tokány (Fr. Kiraly, Etimologia, 409, cf. Frățilă).
11. [DRAM] tocană, -e, s.f. – (gastr.) Mămăligă; făină de mălai fiartă în apă cu sare. Termen utilizat doar în satele de pe Mara și Codru, până în Vad și Săpânța; coleșă (pe Iza și Vișeu) (ALR 1971: 519). Termen atestat doar în Maramureș și Sătmar; în restul țării se folosește invariabil mămăligă (ALR 1965: 1111). – Din magh. tokány (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL