1. [DEX '09] TIVILICHIE, tivilichii, s. f. Pieptar confecționat din piele cu blana în interior, împodobit cu cusături, purtat de femeile de la țară. [Var.: tivilchie s. f.] – Et. nec.
2. [MDA2] tivilichie [At: (a. 1753) T. PAPAHAGI, C. L. / V: (reg) televechie, televichie, telichevie, tevelechie, tevilechie, tev~, tilivechie, tilivichie, ~lchie, ~vl~ sf, tilivechiu, ~chiu sn / Pl: -ii / E: ns cf tivilichiu2] (Reg) 1 sf Pieptar (lung și îmblănit) împodobit cu cusături, pe care îl poartă femeile de la țară. 2 sn (Îf tivilichiu) Pieptar de adamască, tivit pe margini cu o bandă de catifea sau de mătase. 3 sf Corset (1).
3. [DLRLC] TIVILICHIE, tivilichii, s. f. Pieptar cusut cu fir și cu mătase, purtat de femeile de la țară. – Variantă: televechie (PĂSCULESCU, L. P. 294) s. f.
4. [Șăineanu, ed. VI] tivilichie f. pieptar lung al țărancelor: să’mbrace și tivilichie, să placă altora și mie PANN. [Compus probabil din tiv și ilic].
5. [Scriban] tivilichíe f. (cp. cu adj. tivilichiŭ). Munt. Olt. Scurteĭcă blănită (C. L. 1912, 319). – Și tivilichíŭ (n., pl. ie), ilic de șamalagea tivit pe marginĭ cu o bandă de catifea saŭ mătase (după explicațiunea uneĭ cocoane bătrîne din Buzăŭ). – Și tilivechíŭ: 3 tilivechie de șalamagea cu sîngeap (Furtună, Preoțimea rom. 1915, 257). Și tevelechíe (Mold.?).
6. [DEX '09] TIVILCHIE s. f. v. tivilichie.
7. [MDA2] televechie sf vz tivilichie
8. [MDA2] televichie sf vz tivilichie
9. [MDA2] telichevie sf vz tivilichie
10. [MDA2] tevecheliu, ~ie a vz tivilichiu2
11. [MDA2] tevelechie sf vz tivilichie
12. [MDA2] tevilechie sf vz tivilichie
13. [MDA2] tevilichie sf vz tivilichie
14. [MDA2] tilibichiu, ~ie a vz tivilichiu2
15. [MDA2] tilivechie sf vz tivilichie
16. [MDA2] tilivechiu sn vz tivilichie
17. [MDA2] tilivichie sf vz tivilichie
18. [MDA2] tilivichiu, ~ie a vz tivilichiu2
19. [MDA2] tivilchie sf vz tivilichie
20. [MDA2] tivilchiu, ~ie a vz tivilichiu2
21. [MDA2] tivilichiu1 sn vz tivilichie
22. [MDA2] tivilichiu2, ~ie [At: (a. 1790) IORGA, S. D. VIII, 84 / V: (înv) tevecheliu, (reg) tilibichiu, tilivichiu, ~lchiu / Pl: ~ii, ~ie / E: tc tevekkeli] 1-2 a, av (Înv) (Care este) neprevăzător. 3 a (Înv) Naiv. 4 a (Pop) Bine dispus Si: vesel. 5 a (Pop) Vioi. 6 a (Pop) Guraliv (2). 7 a (Reg) înalt și zvelt. 8-9 a, av (Reg) (Care este) elegant. 10-11 a, av (Reg) (Care este) înzorzonat. 12 a (Reg) Care se alintă. 13 a (Reg) Care face pe grozavul.
23. [MDA2] tivlichie sf vz tivilichie
24. [DLRLC] TELEVECHIE s. f. v. tivilichie.
25. [DLRLC] TIVILICHIU, -IE, tivilichii, adj. Vesel, hazliu, vioi. Se făcuse... frumos și tivilichiu, de nu mai erau alții ca dînsul. ȘEZ. VI 13.
26. [DLRM] TIVILICHIU, -IE, tivilichii, adj. (Pop.) Vesel, hazliu, vioi. – Tc. tevek-keli.
27. [Șăineanu, ed. VI] tevelechie f. Mold. V. tivilichie.
28. [Șăineanu, ed. VI] tivilichiu a. 1. Mold. om căruia îi place s’aibă totul gata, iute și curat; 2. Tr. svelt. [Origină necunoscută: cf. Munt. ivilichiu, svelt (din turc. EVVELKI)].
29. [Scriban] tevelechíe, V. tivilichie.
30. [Scriban] tilivechíŭ, -vichíŭ, V. tivilichiu.
31. [Scriban] tivilichíŭ, -íe adj. (turc. tevekkeli, neprevăzător, naiv, fără intențiune). Mold. Fam. Sociabil, elegant, de lume: om tivilichiŭ. – Și tilivichíŭ (Tel. Rev. I. Crg. 9, 94).
32. [DOOM 3] tivilichie (rar) s. f., art. tivilichia, g.-d. art. tivilichiei; pl. tivilichii, art. tivilichiile (desp. -chi-i-)
33. [DOOM 2] tivilichie s. f., art. tivilichia, g.-d. art. tivilichiei; pl. tivilichii, art. tivilichiile
34. [DAR] tivilichiu, tivilichie, adj. (înv.) 1. sociabil, de lume, vesel. 2. elegant. 3. zvelt. 4. naiv, nesocotit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL