1. [DEX '09] TITIREZ, titirezi, s. m. 1. Partea inferioară, de formă conică, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul să se învârtească mai ușor și uniform. 2. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal etc., în formă de con și cu un vârf ascuțit, care se poate roti pe o suprafață plană; sfârlează. 3. Bățul de sub coșul morii, care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietrele morii; hădărag. [Pl. și: (n.) titirezuri] – Et. nec.
2. [MDA2] titirez [At: ANON. CAR. / V: (reg) chicher~, chichir~, tetărăz, teter~, tint~, ~eci, ~rici sn, ~rig sm, ~ează sf / Pl: ~e, ~uri sn, ~i sm / E: ns cf alb tir, Par lui tjerr „a toarce”] 1 smn Partea inferioară, de formă conică, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul să se învârtească mai ușor și uniform. 2 smn (Pex) Jucărie de forma unui titirez (1), care se poate roti pe o suprafață plană Si: prâsnel, sfărlează. 3 sm (Pfm) Copil mic și vioi. 4 sm (Pfm) Persoană sprintenă și harnică. 5 sm (Reg) Persoană nedezvoltată fizic. 6 sm (Pfm) Persoană foarte mică de statură. 7 sn Bățul de sub coșul morii, care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietre Si: hădărag, (reg) bătăiuș, băteală, bătuci, ciocot, mână, tertă, terteleac (1), terteliță. 8 sn (Reg; prc) Pietricică montată la capătul titirezului (7), pentru ca acesta să nu se tocească. 9 sn (Reg; la moară) Teică1 (1). 10 sn (Reg) Piesă din mecanismul morii, de formă cilindrică, care primește mișcarea de la roata cu măsele și o transmite pietrei mobile Si: (reg) vălug. 11 sm (Orn; reg) Bibilică (Numida meleagris).
3. [DLRLC] TITIREZ, titirezi, s. m., și titireze, s. n. 1. Partea de jos, de formă conică, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul să se învîrtească mai ușor; p. ext. jucărie care are această formă; sfîrlează, prîsnel. Titirez-rez, Calcă pe retez (Cîntarul). GOROVEI, C. 58. ◊ (În metafore și comparații, sugerînd ideea de iuțeală, mai ales în legătură cu verbe de mișcare) Vorbise așezat, potolit, dar cu o neclintire în glas care-l făcu pe Vasile să se învîrte pe scăunel ca un titirez. DUMITRIU, N. 241. Fusesem pe coclauri cu un mare naturalist, mititel și iute ca un titirez. HOGAȘ, M. N. 99. Cum gioacă de frumușel, dragu mamei!!... parcă-i un titirez! ALECSANDRI, T. I 161. (Cu aluzie la dimensiunile mici ale obiectului) Copilul rămîne titirez ori ghebos, ori cu altă sminteală și pricină. MARIAN, NA. 337. 2. Bățul de sub coșul morii, care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietre; hădărag.
4. [Șăineanu, ed. VI] titirez n. 1. bățul care, scuturat de piatra alergătoare a morii, mișcă într’una teica, ca să facă să cază boabele în moară; 2. jucărie de copii, sfârlează: mă sucește ca pe un titirez AL. [Și chichirez: cf. ceh. TITĬERA (TITĬERKA), jucărie de copii (probabil onomatopee)].
5. [Scriban] titiréz n., pl. e și urĭ (cuv. rom. de forma luĭ chichirez, huhurez, tuturez, tutururigă, buburuz, în care e o răd. imitativă și un sufix -rez, -ruz. E rudă și cu ceh. tetera, jucărie, cu sîrb. titrati se, a-șĭ bate joc, și cu ngr. tuturizo și tsitsirizo, dîrdîĭ). Sfîrlează, jucărie care se compune dintr’o rotiță străbătută de o osie fixată în ĭa și care stă în echilibru cînd o învîrteștĭ răpede. Un băț care se mișcă necontenit de învîrtiturile petreĭ rîșnitoare la moară (V. hadarag). Fig. Iron. Om prea scund: ce titirez!
6. [MDA2] chichirez1 sn vz titirez
7. [MDA2] cicirez sn vz titirez
8. [MDA2] tetărăz snm vz titirez
9. [MDA2] teterez snm vz titirez
10. [MDA2] tintirez sn vz titirez
11. [MDA2] titirează sf vz titirez
12. [MDA2] titireci sn vz titirez
13. [MDA2] titirici sn vz titirez
14. [MDA2] titirig sm vz titirez
15. [DOOM 3] !titirez2 (sfârlează; piesă la moară) s. n., pl. titireze
16. [DOOM 3] titirez1 (bibilică) (reg.) s. m., pl. titirezi
17. [DOOM 2] !titirez1 (sfârlează, piesă la moară) s. m. / s. n., pl. titirezi/titirezuri
18. [DOOM 2] titirez2 (bibilică) (reg.) s. m., pl. titirezi
19. [IVO-III] titirez, -ze.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL