1. [DEX '09] TITANIC, -Ă, titanici, -ce, adj. Care aparține titanilor2, privitor la titani2; care are puteri sau proporții extraordinare, uriaș, extraordinar, gigantic. – Din fr. titanique.
2. [MDA2] titanic, ~ă a [At: RUSSO, ap. BUL. COM. IST. I, 53 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr titanique] 1 Care are puteri sau proporții de titan1 (2) Si: colosal, enorm, extraordinar, gigantic, uriaș, (rar) titanesc (1), titanian (1). 2-3 Privitor la titani1 (2-3) Si: excepțional, extraordinar, (rar) titanesc (2-3), titanian (2-3). 4-5 Care aparține titanilor1 (2-3) Si: excepțional, extraordinar, (rar) titanesc (4-5), titanian (4-5).
3. [DEX '98] TITANIC, -Ă, titanici, -ce, adj. Care aparține titanilor2, privitor la titani2; care are puteri sau proporții extraordinare, uriaș, extraordinar, gigantic. – Din fr. titanique.
4. [DLRLC] TITANIC, -Ă, titanici, -e, adj. Care are putere sau proporții de titan. Geniul titanic al lui Rubens. GHEREA, ST. CR. II 89. Nu răscoli cu-atîta Grozavă ușurință titanica turbare Ce-n așchii sclipitoare gîndirea mi-o sfăramă. EMINESCU, O. IV 64.
5. [DN] TITANIC, -Ă adj. De titan; extraordinar, uriaș; titanesc, titanian. [Cf. fr. titanique].
6. [MDN '00] TITANIC1 adj. acid ~ = acid al titanului 2. (< fr. titanique)
7. [MDN '00] TITANIC2, -Ă adj. de titan, gigantesc; titanesc. (< fr. titanique)
8. [Șăineanu, ed. VI] titanic a. gigantic.
9. [Scriban] *titánic, -ă adj. (vgr. titanikós). Gigantic: muncă titanică. Adv. A munci titanic.
10. [DOOM 3] titanic adj. m., pl. titanici; f. titanică, pl. titanice
11. [DOOM 2] titanic adj. m., pl. titanici; f. titanică, pl. titanice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL