1. [MDA2] tirtir sn vz tertel
2. [Scriban] tirtír, V. tertel.
3. [DEX '09] TERTEL, terteluri, s. n. (Înv.) Șnur sau ciucure din fire de mătase sau de aur. – Din tc. tirtil.
4. [MDA2] tertel sn [At: NEGRUZZI, S. I, 16 / V: (înv) tirtir / Pl: ~uri / E: tc tirtil] (Tcî) 1-2 Șnur (sau ciucure) din fire de mătase sau de aur.
5. [MDA2] țărțără sf vz țârțâră
6. [MDA2] țărțâră sf vz țârțâră
7. [MDA2] țărțiră sf vz țârțâră
8. [MDA2] țânțără sf vz țârțâră
9. [MDA2] țârțără sf vz țârțâră
10. [MDA2] țârțâr sm vz țârțâră
11. [MDA2] țârțâră [At: PAMFILE, VĂZD. 169 / V: ~țără, ~țiră, țânțără, țirțără, țirțară, ~țeră, țirțeră, țirțiră, ~țoră, țăr~, țărțiră, țărțără, ~țâr sm, țirțir sm / E: fo cf țâr1] (Reg) 1 sfs (Csc) Măzăriche. 2-3 sfs (Șîs strugure de poamă țirțără, struguri de țirțiră) Numele unei varietăți de struguri cu boabe mici, rare și acrișoare (sau foarte dulci). 4-5 af De dimensiuni mici și acrișor (sau foarte dulce).
12. [MDA2] țârțeră sf vz țârțâră
13. [MDA2] țârțiră sf vz țârțâră
14. [MDA2] țârțoră sf vz țârțâră
15. [MDA2] țirțară sf vz țârțâră
16. [MDA2] țirțără sf vz țârțâră
17. [MDA2] țirțeră sf vz țârțâră
18. [MDA2] țirțir sm vz țârțâră
19. [MDA2] țirțiră sf vz țârțâră
20. [DLRLC] TERTEL, terteluri, s. n. (Învechit) Șnur sau ciucure făcut dintr-o împletitură de fire de mătase sau de aur și folosit la împodobirea marginilor unui veșmînt, ale unei perne, perdele etc. Purta una dintr-acele scurte cațaveici, numite fermenele, broderia căreia, cu fir și tertel, îi acoperea tot pieptul. NEGRUZZI, S. I 16.
21. [DLRLC] ȚÎRȚÎRĂ s. f. (Regional) Măzăriche (II). Cînd fulgii sînt înlocuiți prin niște bobițe, ninsoarea aceea se cheamă țîrțîră. PAMFILE, VĂZD. 169.
22. [Șăineanu, ed. VI] tertel n. șnur de mătase: broderia cu fir și cu tertel îi acoperia tot pieptul. NEGR. [Turc. TYRTYL].
23. [Scriban] tertél n., pl. urĭ (turc. tyrtyl, omidă). Găitan de sîrmă foarte supțire învîrtită în spirală de un milimetru și maĭ puțin în diametru: broderie cu tertel. – Și tirtir.
24. [DOOM 3] tertel (înv.) s. n., pl. terteluri
25. [DOOM 2] tertel (înv.) s. n., pl. terteluri
26. [DAR] țârțâră s.f. (reg.) 1. ploaie înghețată, măzăriche. 2. varietate de struguri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL