1. [DEX '09] TIPĂRITURĂ, tipărituri, s. f. Lucrare, carte tipărită. – Tipări + suf. -tură.
2. [MDA2] tipăritură sf [At: LB / Pl: ~ri / E: tipări + -tură] 1-2 (Înv) Tipărire (1-2). 3 (Înv; pex; csc) Litere de tipar imprimate. 4 (Ccr) Lucrare tipărită2 (1) Si: imprimat, publicație, (îvr) tipăreală, (înv) tipărire (4).
3. [DLRLC] TIPĂRITURĂ, tipărituri, s. f. 1. Faptul de a tipări, tipărire, imprimare prin tipar; p. ext. (cu sens colectiv) caractere tipografice. Erau acolo, cătră sfîrșit, și foi tainice cu tipăritură măruntă. SADOVEANU, E. 112. 2. (Concretizat) Lucrare tipărită, imprimat, publicație. Am vrut să aflu dacă în bibliotecă se găsesc și cărți scrise în limba romînă. Mi s-a arătat un dulap întreg plin cu tipărituri. STANCU, U.R.S.S. 34. De mult nu mai aveai nici tu bune păreri despre astfel de tipărituri și totuși nu le înlăturai. PAS, Z. I 297.
4. [Șăineanu, ed. VI] tipăritură f. rezultatul tipăririi, carte tipărită.
5. [Scriban] tipăritúră f., pl. ĭ. Lucru tipărit, imprimat: a trimete pin poștă niște tipăriturĭ. Modu de a tipări.
6. [DOOM 3] tipăritură s. f., g.-d. art. tipăriturii; pl. tipărituri
7. [DOOM 2] tipăritură (rar) s. f., g.-d. art. tipăriturii; pl. tipărituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL