1. [MDA2] tipăit sn [At: SADOVEANU, O. IX, 15 / Pl: (rar) ~uri / E: tipăi] (Pop) Zgomot caracteristic, produs umblând desculț sau pășind încet Si: lipăit.
2. [MDA2] tipăi vi [At: SADOVEANU, O. IX, 16 / Pzi: ~esc / E: tip2 + -ăi] (Pop) A face un zgomot caracteristic, umblând desculț sau pășind încet Si: a lipăi.
3. [DLRLC] TIPĂI, tipăiesc, vb. IV. Intranz. A face un zgomot caracteristic umblînd desculț sau pășind încet; a face tipa-tipa; a lipăi. Bursucii s-aud tipăind pe cărări, ca și iepurii, ca și caprele. SADOVEANU, O. A. II 176.
4. [DLRM] TIPĂI, tipăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla făcînd tipa-tipa; a lipăi. – Din tipa.
5. [DER] tipăi (tipăiesc, tipăit), vb. – A merge, a umbla. – Creație expresivă, cf. lipăi, țopăi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL