1. [MDA2] timocrație sf [At: DN2 / Pl: ~ii / E: fr timocratie] (Rar) Formă de guvernământ în care funcțiile publice sunt deținute de cei mai bogați cetățeni Si: plutocrație.
2. [DN] TIMOCRAȚIE s.f. Regim politic în care conducerea statului aparține unor persoane alese prin cens. V. plutocrație. [Gen. -iei. / < fr. timocratie, cf. gr. time – valoare, kratos – putere].
3. [MDN '00] TIMOCRAȚIE s. f. formă de guvernământ în care conducerea statului aparține celor mai bogați cetățeni; plutocrație. (< fr. timocratie)
4. [DETS] TIMO-2 „valoare”. ◊ gr. time „stimă, preț, valoare” > fr. timo-, it. id., engl. id. > rom. timo-. □ ~crație (v. -crație), s. f., tip de regim politic în care puterea aparține unor persoane alese prin cens; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază înlănțuirea coerentă a axiomelor; sin. axiomatică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL