1. [MDA2] tilinca vi [At: CONV. LIT. V, 116 / V: (reg) tel~, telinci, tiri~, titiliga / Pzi: ? / E: tilincă] (Pop) 1 A cânta din tilincă (1). 2 (Pex) A fluiera (1). 3 A cânta din frunză. 4 A șuiera.
2. [DEX '09] TILINCĂ, tilinci, s. f. Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu fluierul, dar fără găuri laterale, făcut din scoarță de paltin, răchită, tei etc. [Var.: tilingă s. f.] – Cf. tilinc.
3. [DEX '09] TILINGĂ s. f. v. tilincă.
4. [MDA2] talangă sf [At: CIHAC II, 241 / V: (reg) ~ncă / Pl: tălăngi, (rar) ~lăngi, ~nge / E: talang cf balangă] 1 Clopot care se atârnă la gâtul vitelor sau al oilor Si: (reg) tângalău, toangă, tololoancă, troscot2 (2). 2 (Reg; îe) A fi ~ga târgului A răspândi zvonuri. 3 Sunetul produs de talangă (1). 4 (Înv) Limbă de clopot. 5 (Fam; dep) Bijuterii (medalion, cercei etc.) de dimensiuni mari, care atârnă.
5. [MDA2] tălincă sf vz tilincă
6. [MDA2] teleancă sf vz tilincă
7. [MDA2] telinca v vz tilinca
8. [MDA2] telincă sf vz tilincă
9. [MDA2] telinci v vz tilinca
10. [MDA2] telingă sf vz tilincă
11. [MDA2] tilinc2 sn vz tilincă
12. [MDA2] tilincă sf [At: MOLNAR, D. / V: (reg) tăl~, telean~, tel~, telingă, ~lingă, titil~, tul~ sf, ~inc, titili, titilig, titilinc, titiling, titilog sn / Pl: ~nci, (îrg) ~nce / E: ns cf tilinc1, talangă] 1 Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu fluierul, dar fară găuri laterale, care este făcut din coajă de salcie, tei sau din lemn de soc, paltin etc., având un timbru ascuțit, șuierat Si: (reg) telișcă1, turlică, turlișcă, tutelcă (1), țurlă2. 2 (Îvr) Bucată cilindrică de scoarță scoasă de pe capătul unei mlădițe, cu care se altoiește prin introducerea ei pe mlădiță curățată de coajă a portaltoiului. 3 Clopoțel la oi, la vite (mai mic decât talanga). 4 (Reg) Groapa fântânii.
13. [MDA2] tilingă sf vz tilincă
14. [MDA2] tirinca v vz tilinca
15. [MDA2] titilic sn vz tilincă
16. [MDA2] titilig sn vz tilincă
17. [MDA2] titiliga v vz tilinca
18. [MDA2] titilinc sn vz tilincă
19. [MDA2] titilincă sf vz tilincă
20. [MDA2] titiling sn vz tilincă
21. [MDA2] titilog sn vz tilincă
22. [MDA2] tulincă sf vz tilincă
23. [DLRLC] TELINCĂ s. f. v. tilincă.
24. [DLRLC] TELINGĂ s. f. v. tilincă.
25. [DLRLC] TILINCĂ, tilinci, s. f. 1. Instrument primitiv de suflat, asemănător cu fluierul, dar fără găuri pentru degete, făcut din coajă de tei ori de cireș sau din lemn de soc, paltin etc., avînd un timbru ascuțit, șuierat; trișcă. Era... răsfăț de sunete ca din tilinci de argint. DELAVRANCEA, S. 90. S-a-ntins poporul adunat Să joace-n drum după tilinci. COȘBUC, P. I 57. ◊ (Poetic) Povești străbune, cîntece uitate, Cu glasuri de tilinci îndepărtate Îmi amăgesc iar gîndul și mă-ngînă. IOSIF, V. 92. 2. Talangă. (Atestat în forma telincă) Iar cînd mor oameni mai mici, Trag clopotul de calici, Care sună ca telinca. ALECSANDRI, T. 904. 3. Groapă de fîntînă. Au aflat apa încuiată, că era podită tilinca fîntînii pe deasupra apei. SBIERA, P. 227. – Variante: telingă (RUSSO, O. 122), telincă, tilingă (BASSARABESCU, S. N. 129) s. f.
26. [Șăineanu, ed. VI] telincă f. V. tilincă.
27. [Șăineanu, ed. VI] tilincă (telincă) f. fluier ciobănesc fără găuri din scoarță de paltin, răchită sau teiu, [Și titilincă, titilic: onomatopee].
28. [Șăineanu, ed. VI] titili(n)c(ă) f. V. tilincă.
29. [Scriban] talángă și -ncă f., pl. e și tălăngĭ, -ncĭ (ca și balangă, dalangă. V. telincă și tilincă). Un fel de clopot supțire (!) care sună dogit și care se atîrnă de gîtu vitelor ca să le auzĭ cînd se rătăcesc pin pădure. – Și teleancă, pl. encĭ (Mold. sud), și telincă (Mold.). V. acĭoaĭe, harang, izvon.
30. [Scriban] telíncă, V. talangă.
31. [Scriban] tilíncă f., pl. ĭ (var. din talangă. D. rom. vine ung. rut. tilinka). Fluĭer fără găurĭ făcut din coajă de teĭ, din soc orĭ din salcie. – La Brașov pipilingă, șuĭerătoare dintr’o vărguță de salcie. (Ca să răsune maĭ tare, se pune într’un corn de boŭ). V. trișcă.
32. [DOOM 3] tilincă s. f., g.-d. art. tilincii; pl. tilinci
33. [DOOM 2] tilincă s. f., g.-d. art. tilincii; pl. tilinci
34. [MDO] tilincă
35. [IVO-III] tilincă, -ci.
36. [DER] tilincă (-ci), s. f. – 1. Clopoțel. – 2. Fluier, trișcă. – Var. telincă, titili(n)c(ă), (ti)tilingă, Trans. pipilincă. Creație expresivă, cf. talangă, sp. tilin. – Der. tilinca (var. telinca), vb. (a cînta din tilincă; a suna tilinca). Mag. tilinka, pe care Cihac, II, 533, îl propune ca etimon al rom. și rut. tylynka provin din rom. – Cf. tilișcă, trișcă.
37. [DTM] tilincă v. fluier.
38. [DAR] tilinca vb. I (reg.) a cânta din tilincă, a fluiera.
39. [DRAM 2021] tilincá, vb. A cânta din tilincă: „Tilinca și-a tilinca”. – Din tilincă (MDA).
40. [DRAM 2015] tilinca, vb. – A cânta din tilincă: „Tilinca și-a tilinca”. – Din tilincă (MDA).
41. [DRAM] tilinca, vb. – A cânta din tilincă: „Tilinca și-a tilinca”. – Cf. tilinc.
42. [DAR] tilincă, tilinci, s.f. (pop.) 1. fluier din coajă de tei, de paltin, din soc ori din salcie, fără găuri; șuierătoare. 2. clopoțel la oi, la vite. 3. groapa fântânii.
43. [DRAM 2021] tilíncă, tilinci, s.f. Instrument muzical construit din lemn (scoarță de salcie) sau metal, fără găuri pentru degete, închizând din când în când cu degetul arătător capătul de jos al țevii: „În mânuța de-a dreapta / Tăt îmi puneți tilinca” (var. Miorița). – Cf. tilinc (onomatopee care imită sunetul de clopoțel) (DEX, MDA), cf. talangă (Scriban, DER, MDA). ■ Cuv. rom. > magh. tilinka, ucr. tylynka (Scriban, DER).
44. [DRAM 2015] tilincă, tilinci, s.f. – Instrument muzical utilizat în Maramureș, construit din lemn (scoarță de salcie) sau metal, cu dop sau fără și fără găuri pentru degete, închizând din când în când cu degetul arătător capătul de jos al țevii (Țiplea, 1906; Borlean, 2000: 47): „În mânuța de-a dreapta / Tăt îmi puneți tilinca” (var. Miorița). – Cf. tilinc (onomatopee care imită sunetul de clopoțel) (DEX, MDA), cf. talangă (Scriban, DER, MDA). Cuv. rom. > magh. tilinka, ucr. tylynka (Scriban, DER).
45. [DRAM] tilincă, -i, s.f. – 1. Fluier ciobănesc confecționat din scoarță de salcie (fără găuri laterale) (Țiplea 1906): „În mânuța de-a dreapta / Tăt îmi puneți tilinca” (Miorița). – Din tilinc (onomatopee care imită sunetul de clopoțel).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL