1. [DEX '09] TICĂLOȘEȘTE adv. (Înv.) În mod josnic, mârșav. – Ticălos + suf. -ește.
2. [MDA2] ticăloșește av [At: BIBLIA (1688), 177V25 / E: ticălos + -ește] 1 (Înv) În mod jalnic Si: mizerabil. 2 (Rar) În mod josnic Si: mârșav, (înv) ticăițește (2).
3. [DEX '98] TICĂLOȘEȘTE adv. (Rar) În mod josnic, mârșav. – Ticălos + suf. -ește.
4. [DLRLC] TICĂLOȘEȘTE adv. (Rar) În mod josnic, nelegiuit. S-o omori! S-o otrăvești ticăloșește într-un unghi al casei sale! NEGRUZZI, S. III 482.
5. [Scriban] ticăloșéște adv. Ca ticălosu.
6. [DEX '09] TICĂLOȘI, ticăloșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A decădea sau a face să decadă din punct de vedere moral sau material. – Din ticălos.
7. [MDA2] ticăloși [At: ANTIM, P. 31 / Pzi: ~șesc / E: ticălos] 1-2 vtr (Îrg) A face să ajungă (sau a ajunge) într-o stare materială vrednică de milă Si: a (se) nenoroci, a sărăci. 3 vr (Îrg; d. limbă, neam etc.) A se degrada (12). 4 vr (înv) A se umili. 5 vt (Îvr) A deplânge (2). 6 vr (Îvr) A se văita. 7 vr (Reg) A pierde din puteri (din cauza bătrâneții) Si: a slăbi, a se șubrezi. 8 vr (Reg; fig) A pierde din dârzenie. 9-10 vtr A face să devină (sau a deveni) josnic Si: a decădea, (îvr) a (se) netrebnici.
8. [DLRLC] TICĂLOȘI, ticăloșesc, vb. IV. Refl. 1. A decădea, a deveni un netrebnic. Acu s-au ticăloșit și boierii și domnul. SADOVEANU, O. I 42. ◊ Tranz. fact. Eu nu cred că omul e un animal ticălos. Cred că burghezia l-a ticăloșit. BARANGA, I. 194. În satele pe care le-au părăsit, zăceau frații lor în întuneric. Îi istoveau bolile, îi ticăloșea neștiința. SADOVEANU, O. VI 462. 2. (Astăzi rar) A cădea în mizerie, a ajunge într-o stare nenorocită, vrednică de plîns; a se nenoroci. Să n-ajung... Să pierz vrun ochi ori vro mînă și să mă ticăloșesc. PANN, la TDRG. 3. (Învechit) A-și exprima compătimirea pentru sine însuși; a se plînge. (Cu pronunțare regională) Adeseori se ticăloșaște pe sîneși cum că abia își cîștigă pînea. GORJAN, H. II 4.
9. [Șăineanu, ed. VI] ticăloșì v. a cădea în mizerie: sărac ticăloșit PANN.
10. [Scriban] ticăloșésc v. tr. Fac ticălos: beția l-a ticăloșit. V. refl. Te-aĭ ticăloșit!
11. [DOOM 3] ticăloșește (înv.) adv.
12. [DOOM 3] !ticăloși (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ticăloșesc, 3 sg. se ticăloșește, imperf. 1 sg. mă ticăloșeam; conj. prez. 1 sg. să mă ticăloșesc, 3 să se ticăloșească; imper. 2 sg. afirm. ticăloșește-te; ger. ticăloșindu-mă
13. [DOOM 2] ticăloși (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticăloșesc, imperf. 3 sg. ticăloșea; conj. prez. 3 să ticăloșească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL