1. [DEX '09] TEȘITURĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire. 2. Ciot, buturugă. – Teși + suf. -tură.
2. [MDA2] teșitură sf [At: DOSOFTEI, ap. JAHRESBER. V, 137 / V: (reg) ~șăt~, ~șet~, ~șt~, tișăt~, tiș~ / Pl: ~ri / E: teși + -tură] 1 (Reg) Tăietură piezișă făcută într-un copac pentru a-l doborî. 2 Partea ascuțită, retezată în formă de pană sau crestată a unui par sau a unui lemn. 3 Suprafața teșită (6) a unui obiect. 4 (Reg) Tăietură făcută ca semn distinctiv în urechea oilor. 5 (Reg) Partea care rămâne în pământ dintr-un copac sau dintr-o tufă tăiată sau ruptă Si: buturugă, ciot. 6 (Reg) Scorbură. 7 Partea inferioară a tulpinilor de cereale, de floarea-soarelui etc., care rămâne în pământ după recoltare Si: (reg) teș (3), teșeală (1). 8 (Reg; pex) Loc cu țepi sau cioturi, rămas după tăierea stufului sau a unei păduri tinere. 9 (Reg) Bucată scurtă de lemn. 10 (Teh) Suprafață conică a unui obiect rezultată prin operația de teșire (5).
3. [DEX '98] TEȘITURĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî ). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire. 2. Ciot, buturugă. – Teși + suf. -tură.
4. [DLRLC] TEȘITURĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). 2. Partea care rămîne în pămînt dintr-un trunchi tăiat sau ars; ciot, buturugă. Dă bici iepelor și iar mai trage un ropot; cînd numai iată ce ajunge roata de-o teșitură și iar se rupe capătul. CREANGĂ, P. 128. Intră-apoi și omu-n casă suduind... Că și-a rupt la car un capăt într-un drac de teșitură. CONTEMPORANUL, VI 40. ♦ Bucată de lemn scurtă; despicătură. (Atestat în forma tișitură) Iacă dihania de urs... pun mîna pe o tișitură și strigînd înfricoșat... am și repezit într-însul. MARIAN, NA. 248. – Variante: tișătură (ȘEZ. XXI 51, ib. XXIII 106), tișitură s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] teșitură f. 1. buturugă: ajunge roata de o ieșitură și se rupe capătul CR.; 2. pișcătura vârfului urechii (la vite). [Lit. bucată sau parte teșită].
6. [Scriban] teșitúră f., pl. ĭ. Loc teșit (trunchĭ retezat peziș, ureche retezată peziș ș. a.).
7. [MDA2] chișitură sf vz teșitură
8. [MDA2] teșătură sf vz teșitură
9. [MDA2] teșetură sf vz teșitură
10. [MDA2] teștură sf vz teșitură
11. [MDA2] tișătură sf vz teșitură
12. [MDA2] tișitură sf vz teșitură
13. [DLRLC] TIȘĂTURĂ s. f. v. teșitură.
14. [DLRLC] TIȘITURĂ s. f. v. teșitură.
15. [DOOM 3] teșitură s. f., g.-d. art. teșiturii; pl. teșituri
16. [DOOM 2] teșitură s. f., g.-d. art. teșiturii; pl. teșituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL