1. [MDA2] teslimat sn [At: (a. 1810) URICARIUL XIV, 239 / Pl: ~uri / E: tc teslimat (pll teslim)] (Tcî) 1 Predare. 2 Livrare. 3 Înmânare. 4 (Îe) A face (sau a da) ~ A preda. 5 (Îae) A livra. 6 (Îae) A înmâna.
2. [Scriban] teslím și -mát n., pl. urĭ (turc. ar. teslim, pl. -mat). Vechĭ. Predare: a face teslimu mărfiĭ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL