1. [MDA2] tescherea sf vz teșcherea1
2. [Șăineanu, ed. VI] teschereà f. Mold. rândea îngustă. [Turc. TESTERÈ, ferestrău de mână].
3. [Scriban] 1) teschereá f., pl. ele (turc. [d. pers.] destere, pop. testere, feresteŭ, supt infl. luĭ teșcherea). Mold. (?). Rîndea îngustă.
4. [Scriban] 2) teschereá, V. teșcherea.
5. [DEX '09] TEȘCHEREA, teșcherele, s. f. 1. (Înv. și fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (Înv.) Adeverință, certificat, chitanță. 3. (Înv.) Permis de călătorie; pașaport. – Din tc. tezkere.
6. [MDA2] deșcherea sf vz teșcherea
7. [MDA2] teșcherea2 sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: (reg) tișchir~, tiușchir~ / Pl: ~ele / E: tc testere „ferăstrău”] (Îrg) Rindea (îngustă).
8. [MDA2] teșcherea1 [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 97/28 / V: (înv) de~, tesche~, (reg) tistir~, tișchir~, tiștir~ sf tistir sn / Pl: ~ele / E: tc tezkere, teskere] 1 sf (Înv) Testimoniu (2). 2 sf (Înv) Autorizație de transport. 3 sf (Înv) Pașaport. 4 sf (Olt; îe) A-și lua ~ua A pleca repede. 5 sf (Mun; îae) A nu mai avea nici o speranță. 6 sf (Reg; îe) A da (cuiva) ~ua A alunga pe cineva. 7 av (Reg; îf tișchirea) Repede. 8 sf (Pfm) Pungă de bani. 9 sf (Olt) Chimir (3). 10 sf (Reg) Pungă de piele pentrupăstrat acte. 11 sf (Reg) Vas de tablă de băut apă. 12 sf (Reg; fig) Cap1 de om.
9. [MDA2] tinșchirea sf vz teșcherea2
10. [MDA2] tistir sn vz teșcherea1
11. [MDA2] tistirea sf vz teșcherea1
12. [MDA2] tișchirea2 sf vz teșcherea2
13. [MDA2] tișchirea1 sf vz teșcherea1
14. [MDA2] tiștirea sf vz teșcherea1
15. [MDA2] tiușchirea sf vz teșcherea2
16. [DEX '98] TEȘCHEREA, teșcherele, s. f. 1. (Fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (Înv.) Adeverință, certificat, chitanță. 3. (Înv.) Permis de călătorie; pașaport. – Din tc. tezkere.
17. [DLRLC] TEȘCHEREA, teșcherele, s. f. 1. (Astăzi numai familiar) Pungă în care se țin banii. Parcă-i doare ceva? De mîncat, mănîncă, de dormit, dorm, treabă n-au, teșchereaua plină la buzunar. STANCU, D. 389. Nimerise... la case mari, la negustori cu teșchereaua grea. PAS, L. I 92. Pe de o parte opoziție la toartă, pe de altă parte teșcherea la buzunar... Urlă tîrgul, domnule. CARAGIALE, O. I 151. 2. (Învechit) Adeverință, certificat, chitanță. Mi-i plin sînul de atestaturi... Iaca teșcherele și din vremea turcilor. ALECSANDRI, T. I 375. 3. (Învechit) Permis de călătorie; pașaport. Ca să ne ducem cu lînă, cu piei, cu miere sau cu unt peste graniță sau peste Dunăre, ne trebuia pașuș nemțesc sau teșcherea turcească. GHICA, S. 171.
18. [Șăineanu, ed. VI] teșchereà f. od. 1. înscris, certificat: teșcherele tot cu pajure împărătești AL.; 2. răvaș de drum: pe când ne trebuia pasuș nemțesc sau teșcherea turcească GHICA. [Turc. TEZKERÈ, chitanță, pașaport].
19. [Scriban] deșchereá V. teșcherea.
20. [Scriban] teșchereá f., pl. ele (turc. [d. ar.] tezkere, pop. teskere). Vechĭ. Azĭ fam. Bilet, certificat, adeverință, pașaport, hîrtie la mînă. – Și tesch- și deșch- (Vechĭ). Greșit „pungă” în CL. 1919, 3, 215).
21. [DOOM 3] teșcherea (înv., fam.) s. f., art. teșchereaua, g.-d. art. teșcherelei; pl. teșcherele
22. [DOOM 2] teșcherea (înv., fam.) s. f., art. teșchereaua, g.-d. art. teșcherelei; pl. teșcherele, art. teșcherelele
23. [DER] teșcherea (-ele), s. f. – 1. Certificat, act. – 2. Permis, pașaport. – Var. tescherea. Mr. teschire. Tc. (arab.) tezkere (Șeineanu, III, 121; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεσϰερές, alb., bg., sb. teškere. – Der. tescheregiu, s. m. (secretar al Marelui Vizir), din tc. teskereci.
24. [Argou] teșcherea, teșcherele s. f. 1. pungă cu bani 2. bani
25. [DAR] tescherea, tescherele, s.f. (reg.) rindea îngustă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL