1. [DEX '09] TERIBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis.
2. [MDA2] teribil, ~ă [At: HELIADE, D. J. 30/12 / V: (înv) ~e ain / Pl: ~i, ~e / E: fr terrible, lat terribilis, it terribile] 1 a Care inspiră groază Si: groaznic, îngrozitor, (înv) oțărâtor. 2 a (Fam) Care este extraordinar Si: formidabil, grozav, (reg) teribilos. 3 av Foarte (1).
3. [DLRLC] TERIBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; groaznic, îngrozitor. Acolo, în coastele dealurilor, săpa de luni de zile lucrările teribilelor războaie moderne. SADOVEANU, O. VIII 170. Se-mbulzeau în pieptu-i teribile furtune. MACEDONSKI, O. I 260. Tirania este forma teribilă a despotismului. BOLINTINEANU, O. 258. 2. (Familiar) Extraordinar, formidabil, grozav, strașnic. Ca un teribil artist, înconjurat de operele sale, se află Oltul în mijlocul drumului pe care și l-a rupt cu violență din munte. BOGZA, C. O. 98. Vorbește mult, vede tot, e ironică. E teribilă. SEBASTIAN, T. 63. De ce nu renunți și tu odată pentru mine la teribilele voastre afaceri? REBREANU, R. I 175. ♦ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. «de» exprimă ideea superlativului) Foarte, extrem de... Eram teribil de grăbit și iată! nu mai sînt. C. PETRESCU, A. R. 14.
4. [DN] TERIBIL, -Ă adj. 1. Care inspiră groază; înspăimîntător, îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ♦ adv. Foarte, extrem de... [Cf. fr. terrible, lat. terribilis].
5. [MDN '00] TERIBIL, -Ă adj. 1. care inspiră groază; înspăimântător, îngrozitor. 2. (fam.) extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (adv.) foarte, extrem de... (< fr. terrible, lat. terribilis)
6. [Șăineanu, ed. VI] teribil a. grozav: brațul teribilei nevoi EM.
7. [Scriban] *teríbil, -ă adj. (lat. terribilis, d. terrére, a spăĭmînta). Grozav, strașnic: un tunet teribil. Extraordinar: un bețiv teribil. Adv. Bubuĭa teribil, om teribil de prost.
8. [MDA2] teribile ain vz teribil
9. [DOOM 3] teribil1 adj. m., pl. teribili; f. teribilă, pl. teribile
10. [DOOM 3] +teribil2 adv.
11. [DOOM 2] teribil adj. m., pl. teribili; f. teribilă, pl. teribile
12. [Argou] teribil, -ă, teribili, -e adj., adv. extraordinar, formidabil, grozav
13. [CECC] Enfant terrible (fr. „Copil teribil”) – Pînă acum vreo sută de ani, expresia se referea într-adevăr numai la un copil care, prin indiscrețiile, sinceritatea și candoarea lui, punea părinții în încurcătură față de oaspeți. Dar în urma unui ciclu de desene satirice, publicate, cu larg răsunet, de graficianul francez Paul Gavarni (1804-1866) sub titlul Enfants terribles, acest termen a început să fie aplicat și oamenilor mari care pun pe alții în încurcătură prin ieșiri inoportune, prin voite indiscreții și, în genere, prin manifestări care produc efectul unei „bombe”. De exemplu, G. Panu scrie în Amintiri de la Junimea: „Alexandru Xenopol care intrase la cele dintîi versuri în sală, cu aerul lui de enfant terrible… rupse tăcerea și strigă: - Nu știu, domnilor, dacă dumneavoastră ați înțeles, eu însă n-am înțeles nimic”. Tolstoi, în romanul Ana Karenina[1], dă aproape o definiție a expresiei: „Era prințesa Meagkaia, vestită prin felul cum știa să se exprime despre orice și poreclită l’enfant terrible, pentru că nu ținea seamă de nimic” (partea a Il-a, cap. 6). PLAS.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL