1. [DEX '09] TEROARE s. f. Groază, spaimă, frică provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare. ♦ Asuprire bazată pe intimidare, timorare, amenințare. – Din fr. terreur, lat. terror, -oris.
2. [MDA2] teroare sf [At: NEGULICI / S și: (înv) terro- / Pl: ~ori / E: fr terreur, lat terror, -oris] 1 Groază provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare Si: frică, panică, spaimă. 2 Asuprire bazată pe înspăimântare, pe intimidare, pe timorare.
3. [DEX '98] TEROARE, terori, s. f. Groază, spaimă, frică provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare. ♦ Asuprire bazată pe intimidare, timorare, amenințare. – Din fr. terreur, lat. terror, -oris.
4. [DLRLC] TEROARE s. f. Groază provocată intenționat prin amenințări și prin alte mijloace de intimidare. Poliția țaristă și judecătorii regimului de teroare osîndeau la moarte sau la exil serii după serii de intelectuali. SADOVEANU, E. 192. ◊ (Poetic) O singură clipă lupta dintre piscuri și fulgere nu încetează. Și o imensă teroare își întinde domnia deasupra culmilor înnebunite. BOGZA, C. O. 61.
5. [DN] TEROARE s.f. Frică, groază, spaimă provocată intenționat, prin amenințări și prin alte mijloace de intimidare. ♦ Asuprire, apăsare bazată pe înspăimîntare, pe intimidare. [< lat. terror, cf. it. terrore, fr. terreur].
6. [MDN '00] TEROARE s. f. frică, groază, spaimă provocată intenționat, prin amenințări și alte mijloace de intimidare. ◊ asuprire bazată pe intimidare; timorare. (< fr. terreur, lat. terror)
7. [Șăineanu, ed. VI] teroare f. groază: buciumele sună, răspândesc teroare BOL.
8. [Șăineanu, ed. VI] Teroare f. perioada Revoluțiunii franceze sub regimul lui Robespierre (1793-1794), în timpul căreia mii de victime periră pe eșafod.
9. [Scriban] *teroáre f., pl. orĭ (lat. terror). Spaĭmă, groază: a inaugura un regim de teroare. Acela care cauzează teroare: acest bețiv e teroarea mahalaleĭ. V. panică.
10. [DOOM 3] teroare s. f., g.-d. art. terorii
11. [DOOM 2] teroare s. f., g.-d. art. terorii
12. [IVO-III] teroare, -orii gen. a.
13. [DER] teroare (-ori), s. f. – Groază, frică, panică. Fr. terreur. – Der. din fr., teroriza, vb.; terorism, s. n.; terorist, s. m.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL