1. [DN] TERMOACUSTICĂ s.f. Parte a acusticii care studiază transformarea căldurii în energie sonoră. [Cf. fr. thermo-acoustique].
2. [MDN '00] TERMOACUSTICĂ s. f. parte a acusticii care studiază transformarea căldurii în energie sonoră. (< fr. thermo-acoustique)
3. [DEX '09] TERMOACUSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique.
4. [MDA2] termoacustic, ~ă [At: DEX / P: ~mo-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr thermo-acoustique] 1 sf Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2 a Referitor la tennoacustică (1). 3 a De termoacustică (1).
5. [DN] TERMOACUSTIC, -Ă adj. Referitor la termoacustică. [< fr. thermo-acoustique].
6. [DCR2] termoacustic, -ă adj. 1971 (tehn.) Referitor la căldură și la sunete v. locuință-tip (din fr. thermo-acoustique; DEX, DN3, DEX-S)
7. [DOOM 3] termoacustică (desp. -mo-a-) s. f., g.-d. art. termoacusticii
8. [DOOM 2] termoacustică (-mo-a-) s. f., g.-d. art. termoacusticii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL