1. [DEX '09] TERIBILISM, teribilisme, s. n. 1. Vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă, formidabilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară, neobișnuită; extravaganță, excentricitate; țicneală. – Teribil + suf. -ism.
2. [MDA2] teribilism sn [At: GL 1961, nr. 1, 7/6 / Pl: ~e / E: teribil + -ism] 1-3 Atitudine (sau vorbă, sau faptă) care șochează, care iese din comun Si: teribilitate (2-4). 4 Comportare bizară Si: excentricitate.
3. [DN] TERIBILISM s.n. 1. Vorbă sau faptă teribilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară; extravaganță, excentricitate. [Cf. fr. terribilisme].
4. [MDN '00] TERIBILISM s. n. atitudine, comportare, vorbă, faptă care șochează; extravaganță, excentricitate. (< fr. terribilisme)
5. [MDA2] teribilist smf, a [At: IORDAN, L. R. A. 183 / Pl: ~iști / E: teribil + -ist] 1-2 (Persoană) care își dă multă importanță. 3-4 (Persoană) extravagantă.
6. [DOOM 3] teribilism s. n., pl. teribilisme
7. [DOOM 2] teribilism s. n., (fapte) pl. teribilisme
8. [Argou] teribilism, teribilisme s. n. vorbă, faptă sau atitudine ciudată, extravagantă, care vrea să iasă cu orice preț în evidență
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL