1. [MDA2] terfărie sf [At: SEVASTOS, N. 207 / V: (reg) târ~, telf~ / Pl: ~ii / E: tearfă1 + -ărie] (Trs) Masă1 dată de părinții mirelui după cununie (la care mesenii înmânează damrile pentru perechea căsătorită) Si: (pop) a doua masă, masa de dar, masa mare, (reg) terfar (3).
2. [DLRLC] TERFĂRIE, terfării, s. f. (Regional; și în forma tîrfărie) Masă dată de părinții mirelui în ziua cununiei sau a doua zi (cu care prilej mireasa face daruri socrilor și cumnaților). V. uncrop. Părinții miresei, pregătindu-se de tîrfărie cu chemații lor, pleacă pe un car cu patru boi, luînd cu ei și pe ceterași. MARIAN, NU. 700. – Variantă: tîrfărie s. f.
3. [DLRM] TERFĂRIE, terfării, s. f. (Reg.) Masă dată de părinții mirelui, cu ocazia căreia mireasa face daruri socrilor și cumnaților. – Din terfar (puțin folosit, < tearfă) + suf. -ie.
4. [MDA2] târfărie sf vz terfărie
5. [MDA2] telfărie sf vz terfărie
6. [DLRLC] TÎRFĂRIE s. f. v. terfărie.
7. [DAR] terfărie, terfării, s.f. (reg.) masă dată la părinții miresei după cununie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL