1. [DEX '09] TINICHEA, tinichele, s. f. 1. Placă sau foaie subțire de tablă de oțel având diverse utilizări. ♦ (Depr.) Metal de calitate inferioară. ◊ Expr. A fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) tinichea = a fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) lipsit de orice bun material. 2. Cutie, vas, recipient făcut din tablă. 3. (Depr.) Decorație, medalie. 4. (Reg.) Scândură subțire (de brad). – Din tc. teneke.
2. [MDA2] tinichea sf [At: (a. 1761) ap. ȘIO II1, 360 / V: (înv) tenechea, (reg) ~ndi~, ~nechea, ~nti~, tirn~ / Pl: ~ele / E: tc teneke] 1 Foaie subțire de oțel, având diverse întrebuințări Si: tablă1 (56), (reg) pleu, (îvr) terânbleh. 2 (Reg; îe) A fi (sau a rămâne, a ajunge la sau a lăsa pe cineva) ~ A fi (sau a rămâne, a ajunge, a lăsa pe cineva) lipsit de orice bun material. 3 (Pfm; îe) A ajunge la ~ A se îmbăta. 4 (Reg; îe) A-i pune (sau a-i lega) (cuiva) ~ua de coadă A-i cauza (cuiva) un prejudiciu moral care să-l urmărească mereu. 5 (Reg; îe) A fi (sau a umbla) cu ~ua (coadă) după el A fi urmat îndeaproape, împotriva voinței sale, de către o persoană care incomodează. 6 (Fam; dep) Metal de calitate inferioară. 7 (Pfm; fig; dep) Om de nimic. 8 Recipient făcut din tinichea (1). 9 (Fam; dep) Decorație (1). 10 (Îvp) Scândură subțire (de brad). 11 (Fam; dep) Bijuterie confecționată dintr-un metal neprețios.
3. [DEX '98] TINICHEA, tinichele, s. f. 1. Placă sau foaie subțire de tablă de oțel având diverse întrebuințări. ♦ (Depr.) Metal de calitate inferioară. ◊ Expr. A fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) tinichea = a fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) lipsit de ori ce bun material. 2. Cutie, vas, recipient făcut din tablă. 3. (Depr.) Decorație, medalie. 4. (Reg.) Scândură subțire (de brad). – Din tc. teneke.
4. [DLRLC] TINICHEA, tinichele, s. f. 1. Placă sau foaie subțire de oțel, avînd diverse întrebuințări; tablă. A avut o cutie mare de tinichea, plină de tutun. SAHIA, N. 76. Pe creasta casei, d-o parte și de alta, scîrție, la fiece bătaie de vînt, două limbi de tinichea. DELAVRANCEA, S. 3. D-asupra cîtorva trepte de piatră, se afla ușa cu două canaturi de stejar, căptușite cu tinichele. ODOBESCU, S. A. 131. ♦ (Depreciativ) Metal de calitate inferioară. Zîmbea... arătîndu-și dintele cenușiu de tinichea. DUMITRIU, N. 159. Automobilele lor de tinichea nu mai făceau două parale pe-un ger de cinsprezece grade sub zero. C. PETRESCU, A. 450. ◊ Expr. A fi, a rămîne (sau a lăsa pe cineva) tinichea = a rămîne (sau a lăsa pe cineva) fără nici un ban. Eu am venit în București cu ceva părăluțe... tu zici că ești tinichea de tot. CARAGIALE, O. II 245. A ajunge la tinichea = a se îmbăta. Așa e omul: un ciocan, încă unul ș-al treilea, pînă ajungi la tinichea. DELAVRANCEA, S. 6. 2. Cutie, vas, recipient făcut din tablă. Se năcăjea, să toarne gaz dintr-o tinichea murdară într-o căniță albă de faianță. SADOVEANU, O. V 131. Lăptăresele stăteau cinchite lingă tinichelele pline și într-o tăcere adîncă așteptau mușteriii. DUNĂREANU, CH. 76. Hangiul s-aplecă sub tarabă să ridice tinicheaua cu gaz. CARAGIALE, O. I 362. 3. (Depreciativ) Decorație, medalie. 4. (Regional) Scîndură subțire, de obicei de brad. Un pătul pe șase furci, învălit cu tinichele de brad. La TDRG. (Și în forma tenechea) Prețul cherestelei variază după felul ei... Tenechelile 7 pînă la 10 fiorini suta. I. IONESCU, M. 738. 5. (Popular) Zgardă de cîine. - Variantă: tenechea s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] tinichea (tenechè) f. 1. tablă de fier spoită cu cositor: acoperiș de tinichea; 2. urcior de tinichea: o tinichea cu apă; 3. scândurică de brad (subțire ca tinicheaua): canaturi căptușite cu tinichele OD.; 4. pop. sgardă, mai ales proastă (de tinichea): să lege câinelui tinicheaua de gât; 5. fam. (și ironic) decorație, medalie: de acum să vedeți bontonuri și tenechele Al. 6. fig. sărac lipit: trage pe dracul de coadă, adică de tinichea. [Mold; tenechè = turc. TENEKÈ].
6. [Scriban] tinicheá și (nord) tenecheá f., pl. ele (turc. teneké, ngr. tenekés, bg. tenekiĭa). Tablă, foaĭe de metal, maĭ ales de fer, spoită cu cositor saŭ nu, întrebuințată la acoperit casele, la făcut vase de bucătărie ș. a. Cană de tinichea de luat apă: bea apă din tinichea (V. ibric). Munt. Pop. Scîndură supțire de brad. Iron. Decorațiune, medalie: a umbla după tinichele. A lega unuĭ cîne tinicheaŭa de coadă, a-ĭ lega de coadă un vas de tinichea, de al căruĭ zgomot el se sperie și fuge chelălăind pînă ce se rupe sfoara. (Un obiceĭ sălbatic). Adv. A rămînea tinichea, a rămînea afif, lefter, fără nicĭ un ban.
7. [MDA2] tenechea sf vz tinichea
8. [MDA2] tindichea2 sf vz tinichea
9. [MDA2] tinechea sf vz tinichea
10. [MDA2] tintichea sf vz tinichea
11. [MDA2] tirnichea sf vz tinichea
12. [DLRLC] TENECHEA s. f. v. tinichea.
13. [Șăineanu, ed. VI] tenechè f. Mold. V. tinichea.
14. [Scriban] tenecheá, V. tinichea.
15. [DOOM 3] tinichea s. f., art. tinicheaua, g.-d. art. tinichelei; (obiecte) pl. tinichele
16. [DOOM 2] tinichea s. f., art. tinicheaua, g.-d. art. tinichelei; (obiecte) pl. tinichele, art. tinichelele
17. [MDO] tinichea
18. [IVO-III] tinichea, -chele.
19. [DER] tinichea (-ele), s. f. – 1. Tablă. – 2. (Fam.) Decorație, medalie. – 3. (Adv.) Lefter, fără bani. – Var. înv. tenechea. Mr. tiniché, megl. tinichiie. Tc. teneke (Roesler 604; Șeineanu, II, 360; Lokotsch 2065; Ronzevalle 68), cf. ngr. τενεκές[1]; alb., bg. teneke, sb. tenegjika. – Der. tinicher, s. m. (Trans., tinichigiu); tinichigiu, s. m. (meseriaș care lucrează cu metale), din tc. tenekeci; tinichigerie (var. Trans. tinicherie), s. f. (atelierul tinichigiului).
20. [Argou] tinichea, tinichele s. f. (iron.) 1. însemn de grad al subofițerilor din armată și poliție 2. decorație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL