1. [DEX '09] TENCUIRE, tencuiri, s. f. Tencuit1. – V. tencui.
2. [MDA2] tencuire sf [At: POLIZU / V: (reg) tin~ / Pl: ~ri / E: tencui1] Acoperire a pereților, a tavanelor etc. cu un strat de tencuială (2) Si: tencuială (1), tencuit1.
3. [DLRLC] TENCUIRE, tencuiri, s. f. Tencuit.
4. [DEX '09] TENCUI, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn’kuvaty.
5. [MDA2] tâncui v vz tencui1
6. [MDA2] tencui2 vt [At: SEVASTOS, N. 126 / Pzi: ~esc / E: teanc1 + -ui] (Rar) A strânge ceva în teancuri1 (2) Si: a împacheta.
7. [MDA2] tencui1 vt [At: NECULCE, L. 308 / V: (reg) tân~, tinciui, tin~ / Pzi: ~esc, (reg) tencui / E: ucr тинькувати] 1 (C. i. pereți, construcții etc.) A acoperi cu un strat de tencuială (2) Si: (reg) a drișcui, a malterezi, a măltări, a măltărui, a văcăli. 2 (Reg; c. i. pereți) A unge cu mumială. 3 (îrg; c. i. pereți, pomi etc.) A vărui.
8. [MDA2] tinciui v vz tencui1
9. [MDA2] tincui v vz tencui1
10. [MDA2] tincuire sf vz tencuire
11. [DLRLC] TENCUI1, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid cu tencuială. Tencuiește muchia zidului de lîngă țîțîna de jos a ușii. I. BOTEZ, ȘC. 122.
12. [DLRLC] TENCUI 2, tencuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A strînge ceva în teancuri, a împacheta. Toate le-a tencuit Și-n corabie le-a clădit. SEVASTOS, N. 126.
13. [Șăineanu, ed. VI] tencuì v. 1. a da cu tencueală un perete; 2. a așterne cu ghips. [Pol. TYNKOWAC (din nemț. tünchen)].
14. [Scriban] tencuĭésc v. tr. (rut. tinkuvati, pol. tynkowač, d. germ. tünchen, a vărui, tünche, spoĭală, care vine d. lat. túnica, cămașă). Acoper un zid cu un strat de tencuĭală. V. văruĭesc, spoĭesc, sclivisesc, muruĭesc.
15. [DOOM 3] tencuire s. f., g.-d. art. tencuirii; pl. tencuiri
16. [DOOM 2] tencuire s. f., g.-d. art. tencuirii; pl. tencuiri
17. [DOOM 3] tencui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiesc, 3 sg. tencuiește, imperf. 1 tencuiam; conj. prez. 1 sg. să tencuiesc, 3 să tencuiască
18. [DOOM 2] tencui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiesc, imperf. 3 sg. tencuia; conj. prez. 3 să tencuiască
19. [MDO] tencui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiesc, conj. tencuiască)
20. [IVO-III] tencuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
21. [DER] tencui (-uesc, -it), vb. – A acoperi zidul cu un strat de mortar. – Var. înv. tincui. Germ. tünchen „a albi” prin intermediul pol. tynkowac (Cihac, II, 407; Tiktin). – Der. tencuială, s. f. (strat de mortar); tencuitor, s. m. (meseriaș care tencuiește).
22. [Argou] tencui, tencuiesc v. t. a bate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL