1. [MDA2] temătură sf [At: PO 120/4 / E: teme2 + -ătură] (Înv) Teamă (1).
2. [DLRLV] TEMĂTURĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Teamă, spaimă, frică. Nu cinstesc muiarea pre înțelepciune, pre smerenie, pre buneațe, nice pre temătura dumnezăiască. SA, 75{v}. Temeturĕ. Timar. AC, 374. Etimologie: teme + suf. -ătură. Cf. timoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL