1. [MDA2] tempestate sf [At: CAIET, 101721 / Pl: ~tăți / E: lat tempestas, -atis] (Ltî) Furtună (4).
2. [DLRLC] TEMPESTATE, tempestăți, s. f. (Latinism învechit) Furtună. Vulturul e considerat de cătră poporul romîn și ca un anunțător al tempestății. MARIAN, O. I 191.
3. [DLRM] TEMPESTATE, tempestăți, s. f. (Latinism înv.) Furtună. – Lat. lit. tempestas, -tis.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL