1. [DEX '09] TEMERAR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător. – Din fr. téméraire, lat. temerarius.
2. [MDA2] temerar, ~ă a [At: NEGULICI / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr téméraire] Îndrăzneț (peste măsură) Si: cutezător.
3. [DLRLC] TEMERAR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător, gata pentru orice acțiune. Pare în adevăr un călător temerar, pornit de pe acele culmi singuratice spre alte lumi. BOGZA, C. O. 14. Căpătase un mare prestigiu în oraș, ca un temerar pionier al progresului ce era. C. PETRESCU, R. DR. 101. Cu o sfidare temerară îmi dă înapoi ordinele, zicînd că nu sînt bune. BOLLIAC, O. 272. ◊ (Substantivat) În bunuri ca și-n rele era un temerar. MACEDONSKI, O. I 268.
4. [DN] TEMERAR, -Ă adj. Îndrăzneț, cutezător peste măsură, pînă la nesocotință. [Cf. fr. téméraire, lat. temerarius].
5. [MDN '00] TEMERAR, -Ă adj. îndrăzneț, cutezător (peste măsură), curajos. (< fr. téméraire, lat. temerarius)
6. [Șăineanu, ed. VI] temerar a. îndrăzneț până la nesocotință.
7. [Scriban] *temerár, -ă adj. (lat. temerarius). Îndrăzneț pînă la nesocotință: om temerar, faptă temerară. Adv. Cu temeritate.
8. [MDA2] temerariu a vz temerar
9. [Șăineanu, ed. VI] Carol Temerarul m. Duce de Burgundia, adversarul lui Ludovic XI, ucis sub zidurile dela Nancy (1477).
10. [DOOM 3] temerar adj. m., pl. temerari; f. temerară, pl. temerare
11. [DOOM 2] temerar adj. m., pl. temerari; f. temerară, pl. temerare
12. [DE] CAROL TEMERARUL (1433-1477), ultimul duce al Burgundiei (din 1467). A purtat războaie împotriva regelui Franței, Ludovic XI, suzeranul său, opunîndu-se, la început cu succes, politicii acestuia de unificare și de centralizare a statului. Înfrînt de elvețieni în 1476, la Granson și Morat, și de armata ducelui de Lorena la Nancy (1477), luptă în care a fost ucis.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL