1. [DEX '09] TAXIDAR, taxidari, s. m. (Înv.) Persoană care strângea dările. – Din tc. tahsildar.
2. [MDA2] taxidar sm [At: (a. 1784) IORGA, S. D. XIV, 119 / V: (înv) tacșild~, tahsi~, tahsild~, ~ild~, ~ind~ / Pl: ~i / E: tc tahsildar] (Înv) Persoană care strângea dările Si: (înv) tefterdar (4), trepădător (3).
3. [DLRLC] TAXIDAR, taxidari, s. m. (Învechit) Persoană care strîngea anumite dări. Prin urmare nu le desființăm... dar desființăm pe taxidarii de la barieră, că sînt oamenii lor, ai boierilor. CAMIL PETRESCU, O. II 45. Aprozii slujeau ca taxidari și împlinitori de datorii. BĂLCESCU, O. I 18. Taxidarii luau întreită zeciuială pentru oierit. FILIMON, la TDRG.
4. [DLRM] TAXIDAR, taxidari, s. m. (Înv.) Persoană care strîngea dările. – Tc. tahsildar.
5. [Șăineanu, ed. VI] taxidar m. od. strângător de dări: aprozii slujiau ca taxidari BĂLC. [Gr. mod. TAXIDIÁRIS, călător].
6. [Scriban] taxidár m. (turc. tahsildar, d. pers. tahsil, percepere, incasare, și dar, purtător; ngr. taxidiáris, călător, vine d. taxidi, taxid). Vechĭ. Perceptor, incasator. – Și taxildar și taxindar și tah-. V. dăbilar.
7. [MDA2] tacșildar sm vz taxidar
8. [MDA2] tahsidar sm vz taxidar
9. [MDA2] tahsildar sm vz taxidar
10. [MDA2] taxildar sm vz taxidar
11. [MDA2] taxindar sm vz taxidar
12. [Scriban] tahsidár, V. taxidar.
13. [DOOM 3] taxidar (înv.) s. m., pl. taxidari
14. [DOOM 2] taxidar (înv.) s. m., pl. taxidari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL