1. [DEX '09] TASTIERĂ, tastiere, s. f. 1. Mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. Plăcuță specială de lemn tare, fixată la instrumentele cu coarde, deasupra părții superioare a cutiei de rezonanță. [Pr.: -ti-e-] – Din it. tastiera.
2. [MDA2] tastieră sf [At: TIM. POPOVICI, D. M. / P: ~ti~e~ / Pl: ~re / E: it tastiera] 1 Mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unui instrument cu claviatură. 2 Plăcuță specială de lemn tare, fixată la instrumentele cu coarde, deasupra părții superioare a cutiei de rezonanță Si: (rar) tastă (3).
3. [DN] TASTIERĂ s.f. (Muz.) 1. Mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. Placă specială din lemn tare, fixată, la instrumentele cu coarde, deasupra părții superioare a cutiei de rezonanță. [Pron. -ti-e-. / cf. it. tastiera – claviatură].
4. [MDN '00] TASTIERĂ s. f. 1. mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. (la instrumentele cu coarde) placă din lemn tare, fixată deasupra cutiei de rezonanță, pe care se apasă cu degetul corzile. (< it. tastiera)
5. [DOOM 3] tastieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. tastierei; pl. tastiere
6. [DOOM 2] tastieră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. tastierei; pl. tastiere
7. [DTM] sulla tastiera (loc. it. „pe tastieră”), cedarea trăsăturii de arcuș spre tastieră (v. limbă), pentru obținerea unor sunete în pianissimo*, aerate, ușoare. Încetarea acestui mod de execuție se indică prin expresia: ordinario.
8. [DTM] tastieră (< it. tastiera) 1. Claviatură*. 2. V. limbă: sulla tastiera.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL