1. [DEX '09] TARDIV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif.
2. [MDA2] tardiv, ~ă a, av [At: ARISTIA, PLUT. / S și: (înv) ~if / Pl: ~i, ~e / E: fr tardif] 1-2 (Care apare, se întâmplă, se dezvoltă etc.) cu întârziere Si: târziu (3-4).
3. [DLRLC] TARDIV, -Ă, tardivi, -e, adj. Care apare, se întîmplă, se dezvoltă mai tîrziu decît normal.
4. [DLRM] TARDIV, -Ă, tardivi, -e, adj. Care apare, se întîmplă, se dezvoltă cu întîrziere. – Fr. tardif.
5. [DN] TARDIV, -Ă adj. (adesea adv.) Care apare, se petrece, se face (mai) tîrziu (decît ar trebui). [Cf. fr. tardif, it. tardivo].
6. [MDN '00] TARDIV, -Ă adj. (și adv.) care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. (< fr. tardif)
7. [Șăineanu, ed. VI] tardiv a. 1. care vine (prea) târziu: regrete tardive; 2. cate crește cu încetul: fructe tardive; 3. fig. care se formează târziu: spirit tardiv.
8. [Scriban] tardív, -ă adj. (fr. tardif, d. lat. pop. tardivus, de unde vine și rom. tîrziŭ). Care vine saŭ apare tîrziŭ: regrete tardive, fructe tardive, minte tardivă. Adv. A se decide tardiv.
9. [DOOM 3] tardiv adj. m., pl. tardivi; f. tardivă, pl. tardive
10. [DOOM 2] tardiv adj. m., pl. tardivi; f. tardivă, pl. tardive
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL