1. [MDA2] tarcan sm [At: BĂCESCU, PĂS. 165 / Pl: ~i / E: ns cf tarce, tarcoș] (Orn; reg) Cocoș-de-munte (Tetrao urogallus).
2. [DEX '09] CEARCĂN, cearcăne, s. n. 1. Cerc vânăt în jurul ochilor la un om obosit sau bolnav. 2. Cerc de vapori, vizibil uneori în jurul soarelui sau al lunii; halo. – Refăcut din *cearcene (pl. lui *cearcen < lat. circinus).
3. [DEX '09] TARHON s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate folosite drept condiment (Artemisia dracunculus). – Din tc. tarhun.
4. [DEX '09] ȚURCAN, -Ă, țurcani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Rasă de oi cu lâna lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lâna groasă, lungă și aspră; țurcană. 3. S. f. Țurcă2. – Et. nec.
5. [MDA2] cearcăn sn [At: DOSOFTEI, V. S. 31 / V: țarc, țar~, țărcălan / Pl: ~e / E: refăcut din *cearcen (pll *cearcen, ml circinus)] 1 (Înv) Cerc (trasat pe pământ, pe nisip sau pe un obiect). 2 (Înv) Fiecare dintre cercurile concentrice din tăietura tulpinii unui arbore, ce reprezintă creșterea lui anuală. 3 (Înv) Halou de vapori văzut uneori în jurul soarelui sau al lunii Si: cercuț (19). 4-5 (Înv) Disc (al soarelui sau) al lunii. 6 (Ast; pop; înv) Eclipsă de soare. 7 (Înv) Semicerc. 8 (Înv) Curcubeu. 9 Cerc vânăt care înconjoară ochii obosiți sau bolnavi, ori care se formează în jurul unei răni. 10 (Îf țărcălan) Compas (de dogar).
6. [MDA2] taracon sm vz tarhon1
7. [MDA2] tarahon sm vz tarhon1
8. [MDA2] tarcăn sm vz tarhon1
9. [MDA2] tarcân sm vz tarhon1
10. [MDA2] tarcom sm vz tarhon1
11. [MDA2] tarcon sm vz tarhon1
12. [MDA2] tarcum sm vz tarhon1
13. [MDA2] tarhon1 sm [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~rah~, (reg) ~racon, ~rcăn, ~rcân, ~rcom, ~rcon, ~rcum sm, tărhană sf / Pl: (rar) ~uri sn / E: tc tarhun, mg tárkony] 1 Plantă erbacee din familia compozitelor, aromatică, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze liniare, lanceolate, întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). 2 (Bot; reg) Granat2 (Pyrethrum Parthenium). 3 (Bot; Mar; Trs) Chimen (1) (Carum carvi). 4 (Bot; reg) Hasmațuchi (1) (Anthriscus cerefolium). 5 (Bot; reg) Anason (1) (Pimpinella anisum). 6 (Bot; reg; îf tărhană) Mușcată (Pelargonium zonale). 7 (Bot; reg; îc) Tarcom-sălbatic Rotoțele (Achillea ptarmica). 8 (Reg) Varietate de fasole rotundă și mare, de culoare roșiatică, neagră sau pestriță.
14. [MDA2] tărhană1 sf vz tarhon1
15. [MDA2] tiurcan, ~ă smf, a vz țurcan
16. [MDA2] turcan3, ~ă a, smf vz țurcan
17. [MDA2] țarcăn sn vz cearcăn
18. [MDA2] țârcan, ~ă a, smf vz țurcan2
19. [MDA2] țurcan2, ~ă [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VII, 235 / V: (reg) țâr~, tur~, tiur~ / Pl: ~i, ~e, (reg) ~căni / E: nct] 1-2 smf, a (Rasă de oi) cu lână lungă, aspră și cu firul gros. 3 smf Oaie care face parte din rasa țurcană (1). 4 sf (Olt) Oaie cu lâna creață. 5 a (D. lână) Care este obținut de la oi țurcane2 (2). 6 sf Căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană2 (2) Si: țurcă2 (2). 7 a (Reg; îs) Mere ~e Numele unei varietăți de mere nedefinite mai îndeaproape.
20. [CADE] CEARCĂN (pl. -ăne) sn. 1 🌦 Cerc luminos ce se ivește cîteodată în jurul soarelui sau al lunii: zărind un ~ în jurul lunii, s’a strecurat ca o nălucă pînă la biserică (DLVR.) ¶ 2 Cerc negricios ce se formează în jurul ochiului; ~ele dimprejurul ochilor întăreau... vorba lui că n’a dormit toată noaptea (BR.-VN.) [lat. cĭrcĭnus].
21. [CADE] ȚURCAN I. adj. 🐑 Se zice despre o varietate de oi de rînd, cu lîna lungă, groasă și aspră: berbec ~, oaie ~ă (🖼 5149): lînă ~ă, lînă de la aceste oi: nădragii, recălele, ciorapii, țoalele... sînt făcute... din postav țesut din lînă ~ă, bîrsană și țigaie (PĂC.). II. sm. Berbec țurcan. III. ȚURCANĂ (pl. -ne) sf. 1 🐑 Oaie țurcană ¶ 2 🎩 = ȚURCĂ1: de sub ~ cădeau plete mărunte (UR.) [comp. ȚURCĂ1]
22. [DEX '98] TARHON s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). – Din tc. tarhun.
23. [DEX '98] ȚURCAN, -Ă, țurcani, -e, s. f., adj. 1. S. f. Rasă de oi cu lână lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lână groasă, lungă și aspră. 3. S. f. Țurcă2. – Et. nec.
24. [DLRLC] CEARCĂN, cearcăne, s. n. 1. Cerc vînăt, vînătaie care înconjură ochii unui om obosit sau bolnav. Eftimie era pămîntiu, cu cearcăne negre sub ochi. DUMITRIU, N. 245. Obrajii, despicați în două de niște brazde lungi, verticale, pornite chiar de sub cearcănele ochilor, arătau osteneală multă. GALAN, Z. R. 27. Era palidă, ofilită, cu cearcăne mari la ochi. BART, E. 161. Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor. EMINESCU, N. 4. ♦ (Rar) Dungă sau pată dovedind o stare bolnăvicioasă. Cîteva pete rumene cu cearcăne gălbui îi răsăriră în obraji. DELAVRANCEA, S. 114. Această infirmitate, ca și cearcănele vinete de pe obraz, se datorește abuzului nemăsurat al gogoșilor de ristic. CARAGIALE, O. II 94. 2. Cerc de vapori vizibil uneori în jurul soarelui sau (mai ales) al lunii. Luna s-a arătat c-un cearcăn roșu. DELAVRANCEA, A. 106.
25. [DLRLC] TARHON s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze adînc spintecate, cu flori de culoare albicioasă, cu miros și gust aromatic, ale cărei frunze se întrebuințează în bucătărie drept condiment (Artemisia Dracunculus ).
26. [DLRLC] ȚURCAN2, -Ă, țurcani, -e, adj. (Despre lînă) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) care are o astfel de lînă. ♦ (Substantivat, f.) Rasă de oi cu lînă lungă, aspră și groasă.
27. [DLRM] CEARCĂN, cearcăne, s. n. 1. Cerc vînăt în jurul ochilor unui om obosit sau bolnav. 2. Cerc de vapori, vizibil uneori în jurul soarelui sau al lunii. – Lat circinus.
28. [DLRM] TARHON s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze aromate întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). – Tc. tarhun.
29. [Șăineanu, ed. VI] cearcăn n. 1. cerc, mai ales cercul luminos în jurul soarelui sau al lunei; 2. cerc negricios în jurul ochilor; 3. compasul dogarilor. [Lat. CIRCINUS].
30. [Șăineanu, ed. VI] tarhon n. plantă aromatică, originară din Tataria, ce se mănâncă ca salată (Artemisia dracunculus). [Turc. TARHUN].
31. [Șăineanu, ed. VI] țurcan a. 1. se zice de o varietate de oi cu lâna moale, mătăsoasă și creață: țurcanele sunt cele mai răspândite oi din țară; 2. lâna țurcanelor. [Origină necunoscută].
32. [Scriban] ceárcăn n., pl. e (d. cerc și sufixu -ăn saŭ d. lat. circinus, „compas”, pin schimbare de sufix. V. încercuĭesc. Cp. cu treacăt și leagăn). Nimbu din prejuru luniĭ saŭ al soareluĭ. Vinețeală pe supt ochĭ. Un instrument de făcut cercurĭ de butoaĭe.
33. [Scriban] 2) tarhón m. ca plantă și n. ca marfă (turc. [d. ar.] tarhun, pop. tarhon, d. gr. drakóntion, de unde și it. targóne și fr. estragon). O plantă erbacee aromatică culinară din familia compuselor originară din Siberia și Mongolia (artemisia dracúnculus).
34. [Scriban] 1) Tarhón m. (cp. cu rut. targán [tarhan], rus. tarakán, libarcă, șfab, gîndac negru de bucătărie). Est Iron. Jidan. – Fem. -oancă, pl. e.
35. [Scriban] țurcán, -ă adj. (d. țurcă 1). Cu lîna creață, destul de moale și lungă (20 c.m.), cum îs cele maĭ multe oĭ de la noĭ. De oaĭe țurcană: lînă țurcană. V. țigaĭ.
36. [DOOM 3] cearcăn s. n., pl. cearcăne
37. [DOOM 3] tarhon (plantă) s. m.
38. [DOOM 3] țurcan1 adj. m. (berbec ~), s. m., pl. țurcani; adj. f., s. f. țurcană (oaie ~), pl. țurcane
39. [DOOM 2] cearcăn s. n., pl. cearcăne
40. [DOOM 2] tarhon s. m.
41. [DOOM 2] țurcan1 adj. m., (berbec) s. m., pl. țurcani; adj. f., (oaie, căciulă) s. f. țurcană, pl. țurcane
42. [MDO] cearcăn
43. [IVO-III] cearcăn, -ne.
44. [DER] cearcăn (cearcăne), s. n. – 1. (Înv.) Cerc. – 2. Cerc luminos care uneori înconjoară Soarele sau Luna, halo. – 3. Cerc care înconjoară un obiect. – 4. Cerc vînăt care înconjoară uneori pleoapa înferioară. – 5. Compas de dogar. – Var. țarcăn. Origine incertă. Se consideră reprezentant al lat. circinus „compas”, de la circināre „a rotunji” (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Pușcariu 329; Candrea-Dens., 312; REW 1942; Iordan, Dift., 116; DAR), dar fonetismul nu e clar; cf. it. cercine, fr. cerne, sp. cercén, cercenar, cu sensuri asemănătoare. Rezultatul rom. ar fi trebuit să fie *cércen, și nu se înțelege cum s-a ajuns la un c velar. Explicația lui Pușcariu (ZRPh., LVII, 263; Archiv., CLXIV, 213; Dacor., III, 396; DAR), bazată pe un lat. *circanus, este greșită, căci ridică o problemă de schimbare de accent și face abstracție de an › în (cf. Rosetti, I, 58). Byck-Graur 20 se gîndesc la un sing. analogic, reconstruit pe baza pl. *cercene, în gemene < geamăn; cu toate acestea, prezența lui c pare că ar fi trebuit să împiedice analogia (este greu de crezut, plecîndu-se de la margine, la o formă der. *margă-, oricare ar fi analogia); formele care ridică aceeași problemă, leagăn și mesteacăn, care se invocă în sprijinul acestei opinii, sînt de asemenea incerte, circinus este justă, s-ar cuveni mai curînd să se plece de la *carcinus din gr. ϰαρϰίνος care, pe lîngă „cancer”, înseamnă și „compas”, ca circinus, și provine de la ϰαρϰινόω „a curba”. Contaminarea ambelor cuvinte pare sigură (cf. circinus „herpes”, care trebuie să provină de la sensul cuvîntului gr.); și de la un rezultat rom. *carcen se poate presupune a fi o metateză de la cearcăn. Totuși, este mai probabil să fie vorba de o der. internă în rom., pornindu-se de la cerc sau de la o formă f. dispărută, *cearcă, ca în boc, boacă › boacăn, pe baza unui suf. construit pe baza modelului lui zdravăn, țapăn etc. – Der. cercăni, vb. (a înconjura cu un cerc).
45. [DER] tarhon (-ni), s. m. – Plantă folosită drept condiment (Artemisia dracunculus). Tc. (arab.) tarhun (Șeineanu, II, 349; Lokotsch 2034), din gr. δραϰόντιον, cf. bg., pol. tarhon, mag. tarhonya.
46. [Onomastic] Tărc/a, -an, -ău, -ea v. Tarca 1 – 3, 6 -8.
47. [Onomastic] Tîrc/a, -an, -ă, -ăița, -ănești, -ov, -u v. Tarca 8-12.
48. [Onomastic] Țărc/an, -ar v. Țarc 2, 3.
49. [DRAM 2021] cearcăn, cearcăne, s.f. (înv.) 1. Halo de vapori în jurul Soarelui. 2. Curcubeu. ■ (top.) Cercănel, cătun contopit cu Borșa. – Din *cearcene, pl. lui *cearcen (DEX, MDA).
50. [DRAM 2021] tarhón, s.m. 1. (reg.) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze aromate, întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). 2. Chimen, chimion (Carum carvi): „Horincuță cu tarhon / Nebunit-ai cap de domn” (Calendar, 1980: 110). (Maram., Trans.). – Din tc. (arab.) tarhun (Scriban, DLRM, MDA).
51. [DRAM 2015] tarhon, s.m. – 1. (reg.; bot.) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze aromate, întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). 2. Chimen, chimion (Carum carvi): „Horincuță cu tarhon / Nebunit-ai cap de domn” (Calendar, 1980: 110). (Maram., Trans.). – Din tc. (arab.) tarhun (Scriban, DLRM; Șăineanu, cf. DER; DEX, MDA).
52. [DRAM] tarhon, s.m. – 1. (bot.) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze aromate, întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). 2. Chimen, chimion (Carum carvi): „Horincuță cu tarhon / Nebunit-ai cap de domn” (Calendar 1980: 110). – Din tc. (arab.) tarhun (Șeineanu cf. DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL