1. [MDA2] tandea-mandea av vz tanda-manda
2. [Scriban] tándea-mándea m., gen. al luĭ (cp. cu Tindală și sîrb. tandara-mandara, claĭe peste grămadă). Personagiĭ imaginare în vorba familiară, precum: cum e Tandea, așa și Mandea (cum e unu [de prost, de vinovat], așa e și cel-lalt), Tandea la Mandea și Mandea la Tandea (se zice cînd doĭ îșĭ fac vizită prea des). Asta e Tandea-Mandea, e acelașĭ lucru, e tot aceĭa, tot una.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL