1. [DEX '09] TANANT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.
2. [MDA2] tanant [At: CONTEMR 1949, nr. 120, 10/2 / Pl: ~nți / E: fr tannant] 1 sm Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, utilizată la tăbăcirea pieilor crude. 2 sm (Pex) Materie primă naturală care conține tanant (1). 3 a Care conține acid tanic.
3. [DEX '98] TANANT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.
4. [DLRLC] TANANT, tananți, s. m. Substanță aflată în diverse materii prime sau fabricată industrial și avînd proprietatea de a tăbăci pielea; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. Tananții sintetici, făcuți adeseori din produsele secundare nevalorificate ale altor industrii... prezintă și un preț de revenire redus. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 10/2.
5. [DN] TANANT, -Ă adj. Care conține acid tanic. // s.m. (Chim.) Substanță care are însușirea de a tăbăci pielea; (p. ext.) materie primă naturală care conține o astfel de substanță. [< fr. tannant].
6. [MDN '00] TANANT s. m. substanță vegetală sau sintetică la tăbăcirea pieilor crude. (< fr. tannant)
7. [DOOM 3] +tanant1 (folosit la tăbăcit) adj. m. (+ s. n.: material ~); pl. tanante
8. [DOOM 3] tanant2 s. m., pl. tananți
9. [DOOM 2] tanant s. m., pl. tananți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL