1. [MDA2] tamburiță sf [At: ALEXANDRU, I. M. 10 / Pl: ~țe / E: tambură1 + -iță)] Tamburină (1).
2. [DTM] tamburiță (diminutiv de la tambură*), instrument cu trei sau patru coarde. Sunetul se produce prin ciupire. Este răspândit la popoarele iugoslave. Există astăzi o întreagă familie de t. din care se pot alcătui formații (tamburași).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL