Definiție și ce înseamnă talisman

1. [DEX '09] TALISMAN, talismane, s. n. Amuletă. – Din fr. talisman.

2. [MDA2] talisman sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~e / E: fr talisman] 1 Mic obiect despre care se crede că aduce noroc celor care îl poartă Si: amuletă, fetiș, mascotă, (îvr) noroc, (reg) musca. 2 (Rar) Semn de recunoaștere.

3. [DEX '98] TALISMAN, talismane, s. n. Mic obiect despre care se crede că aduce noroc; amuletă. – Din fr. talisman.

4. [DLRLC] TALISMAN, talismane, s. n. (Astăzi livresc) Mic obiect, considerat în credințele mistice ca fiind înzestrat cu o forță magică supranaturală și avînd puterea de a da ajutor celor care îl poartă cu dînșii. V. amuletă, fetiș. Folosești întotdeauna cîte-un strașnic talisman, ce te-ajută la nevoie și te scapă de dușman. EFTIMIU, Î. 47. Aflai ca și el talismanul Tot raiul să pot să-l coprind. MACEDONSKI, O. I 197. A mării împărat... poartă-n frunte-o mare stea, Un talisman bogat. ALECSANDRI, P. I 146. ◊ Fig. Cotind uniforme în dreapta și în stînga cu zicerea «pardon», talisman care închide gura ghiontiților și călcaților, am alergat la celalalt capăt a galeriei. NEGRUZZI, S. I 38. ♦ (Rar) Semn de recunoaștere. Primarul întîrziază la cărți la club și-și trimite bastonul cu mîner de argint mecanicului de la uzină, pentru ca acesta să aibă un talisman că într-adevăr ordinul pornește de la dumnealui. BASSARABESCU, S. N. 23.

5. [DN] TALISMAN s.n. Mic obiect considerat de superstițioși ca avînd o forță magică, supranaturală de a-i ajuta pe cei care îl poartă; amuletă. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. talisman].

6. [MDN '00] TALISMAN s. n. amuletă. (< fr. talisman)

7. [Șăineanu, ed. VI] talisman n. 1. piatră sau bucată de metal căreia superstițiunea îi atribuia o putere extraordinară; 2. fig. ceea ce oferă un efect subit, miraculos: de aș avea a mării talisman AL.

8. [Scriban] *talismán n., pl. e (fr. talisman, d. ar. tylsamân, pl. d. tylsam, figură magică, d. gr. tálesma, rit; turc. tylsym. Obĭect căruĭa i se atribuĭe o putere supranaturală: a purta un talisman. V. amulet și sancă. – În sec. 16 cu înț. de „hoge” vine d. pers. dâniș-mand, învățat.

9. [DOOM 3] talisman s. n., pl. talismane

10. [DOOM 2] talisman s. n., pl. talismane

11. [MDO] talisman

12. [IVO-III] talisman, -ne.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[DTM] tarantella (cuv. it.), dans* popular cu un caracter vioi, specific Italiei de sud. Se […]
1. [MDA2] tarantism sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: it tarantismo] (Med) Manifestare […]
1. [DEX '09] TARANTULĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu […]
1. [DEX '09] TARAPANA, tarapanale, s. f. (în Evul Mediu, în Moldova și în Țara […]
[Scriban] tarap(h)anagíŭ m. Șef de tarapana. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [DEX '09] TARAPANGELE s. f. pl. (Reg.) Legume, zarzavaturi. – Et. nec. 2. [MDA2] […]
1. [DEX '09] TARAPANGIU, tarapangii, s. m. (în Evul Mediu, în Moldova și în Țara […]
1. [DEX '09] TARAPANA, tarapanale, s. f. (în Evul Mediu, în Moldova și în Țara […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro