1. [DEX '09] TALANT, talanți, s. m. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. – Din sl. talanŭtŭ.
2. [MDA2] talant4 sm vz talan1
3. [MDA2] talant3 s [At: ARVINTE, TERM. 171 / V: (reg) ~nț / Pl: ? / E: nct] (Reg; îs) ~ul apei Locul din albia unui râu unde apa e mai adâncă și mai repede.
4. [MDA2] talant2 sn [At: CAMILAR, N. II, 149 / V: (reg) telent / Pl: ~uri / E: ns cf tălabă] (Reg) 1 (Lpl) Acareturi (1). 2 (Îf telent) Clădire frumoasă. 3 Unealtă. 4 Fluier (1).
5. [MDA2] talant1 sm [At: CORESI, EV. 314 / V: (înv) ~nd, ~lent / Pl: ~nți, (înv) ~e sn / E: slv талантъ, gr τάλαντος, ger Talent, fr talent] 1 Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. 2 Unitate de măsură a greutății, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. 3 (Înv; fig) Înzestrare spirituală. 4 (Reg) Taină (1). 5 (Reg; pex) Învățătură.
6. [DLRLC] TALANT, talanți, s. m. 1. Unitate de măsură la vechii greci, cîntărind aproximativ 26 de kilograme. ♦ Monedă folosită în Grecia antică și reprezentînd valoarea unei sume importante de bani (în aur sau în argint). 2. Fig. (Cu aluzie la o parabolă din Noul Testament) Aptitudine, posibilitate, calitate. Fiecare a avut talantul lui, cum zice la... Scriptură. CĂLINESCU, E. O. II 217.
7. [Șăineanu, ed. VI] talant m. talent (monedă): a îngropa talantul său. [Gr. mod.].
8. [Scriban] talánt m. (ngr. tálanton, pron. -ndon, d. vgr. tálanton; vsl. talanŭtŭ. V. pungă). Vechĭ. O sumă de banĭ considerată ca monetă (5600 de francĭ cel de argint, 56000 cel de aur): parábola cu talanțiĭ (V. pungă). S. n., pl. urĭ. Sec. 19. Talent, pricepere. Regulă de vĭață. – Și -nd, pl. zĭ (după ngr.).
9. [DEX '09] TALAN, (1) s. n., (2) talani, s. m. (Pop.) 1. S. n. (Med.) Dalac. 2. S. m. Termen depreciativ pentru un cal bătrân și slab; gloabă. – Din tc. talan.
10. [MDA2] talan1 [At: DAME, T. 51 / V: (reg) ~au, ~lăn, tăl~, tălău sn, ~t, tălant, tol~ sm / Pl: ~i sm / E: ns cf tc talak „dalac”] 1-2 sn (Med; Mun; Dob) Dalac (1-2). 3 sm (Reg; dep) Animal rău și încăpățânat. 4 sm (Pop; fig) Cal bătrân, slab și urât Si: (pop) gloabă. 5 sm (Reg) Cal neastâmpărat. 6 sm (Reg; dep) Persoană (în vârstă). 7 a (Reg) Prost.
11. [MDA2] taland sm vz talant1
12. [MDA2] talanț1 s [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: ns cf lanț] (Reg; îe) A se ține ~ A se ține împreună.
13. [MDA2] talanț3 s vz talant3
14. [MDA2] talent2 sm vz talant1
15. [MDA2] tălant1 sm vz talan1
16. [MDA2] telent sn vz talant2
17. [MDA2] tolan sm vz talan1
18. [DEX '98] TALAN, talani, s. m. (Pop.) 1. (Med.) Dalac. 2. Termen depreciativ pentru un cal bătrân și slab; gloabă. – Din tc. talan.
19. [DLRLC] TALAN, (2) talani, s. m. (Popular) 1. Dalac. 2. Cal bătrîn, slab, cu înfățișare urîtă; gloabă. Unde drac’ te duci, mă, cu talanu-ăla? PREDA, Î. 136.
20. [Scriban] talán n., pl. urĭ (turc. talan, pradă). Sud. Dalac (pústula maligna). Lovi-te-ar talanu, lovi-te-ar boala! (un blestem). Fig. Epitet injurios unuĭ cal: nea, talane! Cp. cu javră, turbă, holeră ș. a.
21. [DOOM 3] talant (unitate de măsură; monedă) (înv.) s. m., pl. talanți
22. [DOOM 2] talant (unitate de măsură, monedă) s. m., pl. talanți
23. [DOOM 3] talan2 (gloabă) (pop.) s. m., pl. talani
24. [DOOM 2] talan1 (gloabă) (pop.) s. m., pl. talani
25. [DER] talant (-ți), s. m. – Monedă veche. Mgr. τάλαντος, cf. sl. talanŭtŭ (Cihac, II, 705; Murnu 54; Vasmer, Gr., 139). Sec. XVI. Este dubletul lui talent, s. n., din fr. talent, der. talentat, adj. (cu talent).
26. [D.Religios] talant, talanți s. m. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. În Biblie talantul nu este monedă, ci denumire a valorilor monetare mari, fiind echivalent cu 49.077 kg aur sau 43.620 kg argint. – Din sl. talanŭtŭ.
27. [DRAM 2021] tálant, talanturi, s.n. (reg.) Acareturi, anexe pe lângă o gospodărie. – Et. nes., cf. tălabă (MDA).
28. [DRAM 2015] talant, talanturi, s.n. – (reg.) Acareturi, anexe pe lângă o gospodărie. – Et. nes., cf. tălabă (et. nec.) (MDA).
29. [DRAM] talant, -uri, s.n. – Acareturi, anexe pe lângă o gospodărie. Atestat doar în Maram. – Et. nec.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL