1. [MDA2] talaf sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: ns cf laf] (Pop) 1 (Mpl) Palavră. 2 (Îe) A tăia frunză verde și lafuri și ~uri A pălăvrăgi.
2. [Șăineanu, ed. VI] talaf n. numai în locuțiunea lafuri și talafuri, lavre și palavre. [V. laf, influențat de inițiala sinonimului taifas].
3. [Scriban] taláf n., pl. urĭ (d. laf și ta- din taĭfas). Munt. Rar. Lafurĭ și talafurĭ, fel de fel de palavre, glume și pozne.
4. [DAR] talaf, talafuri, s.n. (reg.) palavră.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL