1. [DEX '09] TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.
2. [MDA2] taht sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 251 / V: (înv) tact, taft / Pl: ~uri / E: tc taht] (Tcî) 1 Tron împărătesc. 2 Cetate de scaun Si: capitală. 3 Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 5 Stație de poștă.
3. [DLRLC] TAHT, tahturi, s. n. (Învechit; și în forma tact) 1. Reședință, sediu al unei subprefecturi sau al altei administrații sau autorități locale. Trebuia să trimită cîte un raport din fiece oraș și din fiece tact de subtadministrație, întîlnit în drum. CAMIL PETRESCU, O. II 613. M-a dus la tact și d-acolo la oraș. CARAGIALE, S. 87. A fi vreun ispravnic de cei noi, cărora le zic prefecți... E grăbit s-ajungă la tact de aceea lasă bacșișuri bune. ALECSANDRI, T. 46. 2. Stație de poștă; poștă. Zapciul el însuși... îi luă în primire frecîndu-și cu smerenie mîinile și seara la tact se dete iama printre găini și rațe. MACEDONSKI, O. III 37. La tactul de mai sus al poștei, se întîmplase peste noapte o călcare cu omor. CARAGIALE, O. I 287. – Variante: tact, taft (DELAVRANCEA, H. T. 211) s. n.
4. [Șăineanu, ed. VI] taht n. reședința unei subprefecturi: chemă la taht pe toți țăranii. [Vechiu-rom. taht, tron, reședință, capitală = turc. TAHT].
5. [Scriban] taht, V. tact 1.
6. [DEX '09] TACT2 s. n. v. taht.
7. [DEX '09] TAFT s. n. v. taht.
8. [MDA2] tact3 sn vz taht
9. [MDA2] taft3 sn vz taht
10. [DLRLC] TACT1 s. n. v. taht.
11. [DLRLC] TAFT2 s. n. v. taht.
12. [Șăineanu, ed. VI] tact n. Mold. V. taht: ispravnicul e grăbit s’ajungă la tact AL.
13. [Șăineanu, ed. VI] taft n. V. taht: taftul subprefecturei.
14. [Scriban] 1) tact și taft n., pl. urĭ (din maĭ vechĭu taht, d. turc. [d. pers.] taht, tron, capitală, sediŭ; ngr. táhti, taht, tronu sultanuluĭ). Azĭ pop. Rezidența (localu) preturiĭ (suprefecturiĭ) saŭ și al alteĭ autoritățĭ. V. conac.
15. [Scriban] taft, V. tact 1.
16. [DOOM 3] taht (înv.) s. n., pl. tahturi
17. [DOOM 2] taht (înv.) s. n., pl. tahturi
18. [DER] taht (-turi), s. n. – Sediu, reședință. – Var. taft, tact. Tc. (per.) taht (Șeineanu, II, 344; Lokotsch 1987), cf. ngr. τάχτι.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL