1. [DEX '09] TAHIGRAFIE, tahigrafii, s. f. (Înv.) Stenografie. – Din fr. tachygraphie.
2. [MDA2] tahigrafie sf [At: ȘINCAI, P. P. 4 / V: (înv) tachig~ / Pl: ~ii / E: fr tachygraphie, ger Tachygraphie] (Înv) Stenografie (rapidă) Si: (îvr) tahigraf (3).
3. [DLRLC] TAHIGRAFIE s. f. (Învechit) Stenografie.
4. [DN] TAHIGRAFIE s.f. (Rar) Stenografie. [Gen. -iei. / < fr. tachygraphie].
5. [MDN '00] TAHIGRAFIE s. f. fel de a scrie cu ajutorul unor semne convenționale. (< fr. tachygraphie)
6. [Scriban] *tahigrafíe f. (vgr. tahýs, ĭute, și grafie). Stenografie.
7. [MDA2] tachigrafia v vz tahigrafia
8. [MDA2] tachigrafie sf vz tahigrafie
9. [MDA2] tahigrafia vt [At: MAIORESCU, D. I, 318 / P: ~fi-a / V: (înv) tachig~ / Pzi: ~iez / E: tahigrafie] (Îvr) A stenografia.
10. [DOOM 3] tahigrafie (stenografie) (înv.) (desp. -hi-gra-) s. f., art. tahigrafia, g.-d. art. tahigrafiei; pl. tahigrafii, art. tahigrafiile (desp. -fi-i-)
11. [DOOM 2] tahigrafie (stenografie) (înv.) (-hi-gra-) s. f., art. tahigrafia, g.-d. art. tahigrafiei; pl. tahigrafii, art. tahigrafiile
12. [DTL] TAHIGRAFIE s. f. (< fr. tachygraphie): (rar) stenografie (v.).
13. [DETS] TAHI- (TACHI-) „repede, rapid”. ◊ gr. takhys „rapid, repede” > fr. tachy-, germ. id., engl. id., it. tachi- > rom. tahi- și tachi-. □ ~auxeză (v. -auxeză), s. f., dezvoltare mai rapidă a unui organ față de altul similar; ~cardie (v. -cardie), s. f., accelerare anormală a ritmului cardiac; ~fagie (v. -fagie), s. f., acțiune de a ingera repede alimentele cu masticație insuficientă; ~femie (v. -femie), s. f., tulburare de vorbire caracterizată prin accelerarea ritmului verbal; ~filaxie (v. -filaxie), s. f., protecție rapidă a organismului obținută prin injectarea unei cantități mici de toxină organică; ~frazie (v. -frazie), s. f., vorbire foarte rapidă; ~frenie (v. -frenie), s. f., procese mintale rapide; ~geneză (tachigeneză) (v. -geneză), s. f., dezvoltare accelerată în filogenie; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Aparat înregistrator de viteze. 2. Instrument folosit în topografie la întocmirea planurilor și hărților; sin. taheograf; ~grafie (v. -grafie), s. f., stenografie*; ~grafometru (v. grafo-, v. -metru1), s. n., aparat topografic folosit la măsurarea distanțelor orizontale și a diferențelor de altitudine; ~lalie (v. -lalie), s. f., defect de vorbire caracterizat printr-un debit exagerat de cuvinte; ~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de măsurare indirectă a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; sin. celerimetrie, taheometrie; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument care permite determinarea directă a distanței pînă la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct; sin. taheometru. 2. Instrument pentru determinarea frecventei mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc. sin. celerimetru. 3. Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă; ~pnee (v. -pnee), s. f., accelerarea anormală a ritmului de respirație; ~psihie (v. -psihie), s. f., accelerare anormală a ritmului de gîndire; ~scop (v. -scop), s. n., aparat folosit la studierea pieselor în mișcare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii parțiale; ~sistolie (v. -sistolie), s. f., accelerare anormală a sistolelor cardiace; ~sporie (v. -sporie), s. f., răspîndire timpurie și rapidă a semințelor; ~top (v. -top), s. n., instrument tahimetric care servește la măsurători de distanță și de diferențe de nivel, în vederea întocmirii planurilor topografice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL