1. [DEX '09] TAHIGRAF1, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor. – Din germ. Tachygraphe.
2. [MDA2] tahigraf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) tachig~ / Pl: ~i sm, ~e sn / E: fr tachygraphe, ger Tachygraph] 1 sm (Înv) Persoană care scrie repede Si: stenograf, (înv) tah. 2 sm (Înv; dep) Persoană care redactează în grabă. 3 s (Îvr) Tahigrafie. 4 sn (Teh) Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri și hărți, constituit dintr-o lunetă care poate pivota în jurul axei sale verticale, situată în mij locul unei planșete-suport, și dintr-un creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor.
3. [DLRLC] TAHIGRAF2, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie pentru întocmirea planurilor și a hărților; funcționează acționînd un creion care raportează direct planul cotat pe foaia de hîrtie.
4. [DN] TAHIGRAF s.n. 1. (Mec.) Aparat înregistrator de viteze. 2. Tahograf folosit la întocmirea de planuri și hărți topografice. [Var. taheograf s.n. / < fr. tachygraphe, cf. gr. tachys – rapid, graphein – a scrie].
5. [MDN '00] TAHIGRAF2 /TAHOGRAF s. n. tahometru înregistrator. (< fr. tachygraphe, germ. Tachograph)
6. [MDN '00] TAHIGRAF1 s. n. v. taheograf.
7. [MDA2] tachigraf s vz tahigraf
8. [MDA2] taheograf sm [At: POLIZU / P: ~he-o~ / Pl: ~i / E: fr tachéographe] (Îvr) Stenograf.
9. [DN] TAHEOGRAF s.n. v. tahigraf.
10. [MDN '00] TAHEOGRAF/TAHIGRAF s. n. aparat topografic la întocmirea de planuri și hărți. (< fr. tachéographe, germ. Tachygraph)
11. [MDN '00] TAHOGRAF s. m. elem. tahigraf2.[1]
12. [DOOM 3] tahigraf1 (aparat) (desp. -hi-graf) s. n., pl. tahigrafe
13. [DOOM 2] !tahigraf2 (aparat) (-hi-graf) s. n., pl. tahigrafe
14. [MDO] tahigraf, pl. tahigrafe
15. [DETS] TAHEO- „viteză, rapiditate”. ◊ gr. takheos „repede, rapid” > fr. tachéo-, engl. id., germ. id. > rom. taheo-. □ ~graf (v. -graf), s. n., tahigraf* (2); ~metrie (v. -metrie1), s. f., tahimetrie*; ~metru (v. -metru1), s. n., tahimetru* (1).
16. [DETS] TAHI- (TACHI-) „repede, rapid”. ◊ gr. takhys „rapid, repede” > fr. tachy-, germ. id., engl. id., it. tachi- > rom. tahi- și tachi-. □ ~auxeză (v. -auxeză), s. f., dezvoltare mai rapidă a unui organ față de altul similar; ~cardie (v. -cardie), s. f., accelerare anormală a ritmului cardiac; ~fagie (v. -fagie), s. f., acțiune de a ingera repede alimentele cu masticație insuficientă; ~femie (v. -femie), s. f., tulburare de vorbire caracterizată prin accelerarea ritmului verbal; ~filaxie (v. -filaxie), s. f., protecție rapidă a organismului obținută prin injectarea unei cantități mici de toxină organică; ~frazie (v. -frazie), s. f., vorbire foarte rapidă; ~frenie (v. -frenie), s. f., procese mintale rapide; ~geneză (tachigeneză) (v. -geneză), s. f., dezvoltare accelerată în filogenie; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Aparat înregistrator de viteze. 2. Instrument folosit în topografie la întocmirea planurilor și hărților; sin. taheograf; ~grafie (v. -grafie), s. f., stenografie*; ~grafometru (v. grafo-, v. -metru1), s. n., aparat topografic folosit la măsurarea distanțelor orizontale și a diferențelor de altitudine; ~lalie (v. -lalie), s. f., defect de vorbire caracterizat printr-un debit exagerat de cuvinte; ~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de măsurare indirectă a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; sin. celerimetrie, taheometrie; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument care permite determinarea directă a distanței pînă la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct; sin. taheometru. 2. Instrument pentru determinarea frecventei mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc. sin. celerimetru. 3. Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă; ~pnee (v. -pnee), s. f., accelerarea anormală a ritmului de respirație; ~psihie (v. -psihie), s. f., accelerare anormală a ritmului de gîndire; ~scop (v. -scop), s. n., aparat folosit la studierea pieselor în mișcare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii parțiale; ~sistolie (v. -sistolie), s. f., accelerare anormală a sistolelor cardiace; ~sporie (v. -sporie), s. f., răspîndire timpurie și rapidă a semințelor; ~top (v. -top), s. n., instrument tahimetric care servește la măsurători de distanță și de diferențe de nivel, în vederea întocmirii planurilor topografice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL