1. [DEX '09] TACHINĂRIE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie.
2. [MDA2] tachinărie sf [At: COSTINESCU / V: (îvr) ~ner~ / Pl: ~ii / E: fr taquinerie] 1 Tachinare (1). 2 Vorbă cu care cineva tachinează (1).
3. [DEX '98] TACHINĂRIE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie.
4. [DLRLC] TACHINĂRIE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează.
5. [DN] TACHINĂRIE s.f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. [Gen. -iei. / < fr. taquinerie].
6. [MDN '00] TACHINĂRIE s. f. faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. (< fr. taquinerie)
7. [MDA2] tachinerie sf vz tachinărie
8. [DOOM 3] tachinărie (rar) s. f., art. tachinăria, g.-d. art. tachinăriei; pl. tachinării, art. tachinăriile (desp. -ri-i-)
9. [DOOM 2] tachinărie (rar) s. f., art. tachinăria, g.-d. art. tachinăriei; pl. tachinării, art. tachinăriile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL