1. [DEX '09] TABURET, taburete, s. n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ Spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălțare și de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ Spec. Scăunel foarte scund, pe care își poate ține picioarele o persoană care stă pe scaun. – Din fr. tabouret.
2. [MDA2] taburet sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~el, tamburel, tămburel sf, (îrg) ~ă sf / Pl: ~e / E: fr tabouret] 1 Scăunel fără spătar și fără brațe. 2 Scăunel foarte scund, pe care își ține picioarele o persoană care stă pe scaun. 3 (Spc) Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv pentru înălțare și coborâre, pe care stă cel care cântă la pian. 4 (Reg; îf taburele) Pedalele războiului de țesut.
3. [DLRLC] TABURET, taburete, s. n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. În fața divanului, gheridoane occidentale, fotolii și taburete. CĂLINESCU, N. 9. Gata, papa! sări Annie de pe taburet, aruncînd o ultimă privire în oglindă. C. PETRESCU, C. V. 169. ♦ Scăunel fără spătar, care poate fi înălțat sau coborît și pe care stă persoana care cîntă la pian. Elvira încetă, se învîrti pe taburetul de la pian și zîmbi. DUMITRIU, B. F. 45. Se așeză pe taburet și se aplecă apoi din nou, concentrat și distins deasupra pianului. CAMIL PETRESCU, N. 107. ♦ Scăunel foarte scund, pus în fața unui fotoliu sau a unei canapele, pentru a susține picioarele persoanei așezate.
4. [DN] TABURET s.n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spetează. [Pl. -te. / < fr. tabouret].
5. [MDN '00] TABURET s. n. scăunel rotund sau pătrat, fără spetează. (< fr. tabouret)
6. [Șăineanu, ed. VI] taburet n. 1. scaun fără brațe nici spate; 2. scăunel de pus sub picioarele celui ce șade (= fr. tabouret).
7. [Scriban] *taburét n., pl. e (fr. tabouret, d. tabour, azĭ tambour, tobă, tambur. V. tambour 2). Scăunel fără răzemătoare, întrebuințat maĭ ales la rezemat picĭoarele. – Vulg. taburel.
8. [MDA2] taburel sn vz taburet
9. [MDA2] taburetă sf vz taburet
10. [MDA2] tamburel sn vz taburet
11. [MDA2] tămburel sn vz tamburel
12. [DOOM 3] taburet s. n., pl. taburete
13. [DOOM 2] taburet s. n., pl. taburete
14. [MDO] taburet
15. [IVO-III] taburet, -te.
16. [DER] taburel (-ele), s. n. – Scăunel fără spătar. – Var. taburet. Fr. tabouret, cu schimb de suf.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL