1. [DEX '09] TABORIT, taboriți, s. m. Membru al aripii separatiste din mișcarea husită, de orientare radicală. – Din fr. taborites.
2. [DEX '98] TABORIȚI s. m. pl. Nume dat membrilor aripii radicale din mișcarea husită, reprezentând interesele maselor de țărani și de meșteșugari. – Din fr. taborites.
3. [DN] TABORIȚI s.m.pl. (Ist.) Nume dat membrilor aripii revoluționare din mișcarea husită, reprezentînd interesele țărănimii și ale meșteșugarilor. [< fr. taborites, cf. Tabor – cetate în sudul Cehiei].
4. [MDN '00] TABORIȚI s. m. pl. nume dat membrilor aripei revoluționare din mișcarea husită, reprezentând interesele țărănimii și ale meșteșugarilor. (< fr. taborites)
5. [Șăineanu, ed. VI] Taboriți m. pl. sectă de Husiti în sec. XV (numiți astfel după castelul Tabor în Boemia).
6. [DOOM 3] taborit s. m., pl. taboriți
7. [DOOM 2] taborit s. m., pl. taboriți
8. [D.Religios] taboriți s. m. pl. Denumire dată membrilor mișcării naționaliste fanatice din Boemia după arderea pe rug a lui Hus (1415), care au purtat un război de 15 ani împotriva catolicilor și husiților moderați. – Din fr. taborites.
9. [DE] TABORÍȚI (< fr. {i}; {s} n. pr. Tábor) s. m. pl. (IST.) Grup al husiților extremiști, grupați în jurul lui Jan Žižka la Tábor, care reprezentau interesele țăranilor și meșteșugarilor. Învinși în 1434 de catolici și de husiții moderați la Lipany.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL