1. [MDA2] tabin sn [At: (a. 1672) T. PAPAHAGI, C. L. / Pl: ~uri / E: tc tabin cf ger Tabin] (Iuz) Moar (mai fin).
2. [Scriban] tabín n. (pol. tabin, d. it. tabino, d. ar. atlabbi, după numele unuĭ cartier al Bagdaduluĭ, unde se făcea la început această stofă). Vechĭ. Un fel de moar maĭ fin.
3. [DAR] tabin s.n. (înv.) țesătură de mătase lucioasă; taftă, moar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL