1. [DEX '09] TRIPOLI s. n. Sediment de dioxid de siliciu alcătuit din scoici și infuzori, folosit în industrie. – Din fr. tripoli.
2. [MDA2] tripoli sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (îvr) ~ipol / E: fr tripoli] Sediment de bioxid de siliciu alcătuit din scoici și infuzori, întrebuințat în industrie Si: diatomit.
3. [DEX '98] TRIPOLI s. n. Sediment de bioxid de siliciu alcătuit din scoici și infuzori, întrebuințat în industrie. – Din fr. tripoli.
4. [DLRLC] TRIPOLI s. n. Sediment (reprezentînd un bioxid de siliciu) alcătuit din scoici și din infuzori întrebuințat în industria sticlei, a zahărului, a coloranților etc.
5. [DN] TRIPOLI s.n. Diatomit. [Pron. -po-li. / < fr. tripoli].
6. [MDN '00] TRIPOLI s. n. diatomit. (< fr. tripoli)
7. [Șăineanu, ed. VI] tripoli n. substanță minerală galbenă sau roșie, ce servă la poleit.
8. [Șăineanu, ed. VI] Tripoli n. 1. oraș în Africa, port pe Mediterana, cap. Tripolitaniei: 75.000 loc.; 2. oraș în Siria, aproape de mare: 30 000 loc. ║ (Regența) sau Tripolitania, țară în Africa de N., între Egipt și Tunis, ce depindea de Turcia: 1.200.000 loc., cu cap. Tripoli. Devenită dela 1912 colonie italiană.
9. [Scriban] *trípoli n. (fr. tripoli, după numele orașuluĭ Tripoli din Siria, de unde se aducea odinioară această substanță). V. tarabulus. Min. O substanță minerală galbenă saŭ roșie întrebuințată la lustruit.
10. [DEX '09] TRIPOL, tripoli, s. m. Rețea electrică tripolară. – Din fr. tripôle, engl. tri-pole.
11. [MDA2] tripol1 sm [At: M. D. ENC. / Pl: ~i / E: fr tripôle, eg tri-pole] Rețea electrică tripolară.
12. [MDA2] tripol2 sn vz tripoli
13. [DN] TRIPOL s.m. (Fiz.) Rețea electrică cu trei borne de acces. [< fr. tripôle].
14. [MDN '00] TRIPOL s. m. rețea electrică tripolară. (< fr. tropôle)
15. [DOOM 3] tripoli (sediment) (desp. -po-li) s. n.
16. [DOOM 3] Tripoli (capitala Libiei) (desp. -po-li) s. propriu n.
17. [DOOM 2] tripoli (sediment) (-po-li) s. n.
18. [DOOM 2] *Tripoli (oraș) (-po-li) s. propriu n.
19. [DOOM 3] tripol s. m., pl. tripoli
20. [DOOM 2] tripol s. m., pl. tripoli
21. [Petro-Sedim] tripoli, (engl.= tripoli), var. de silicolit; rocă poroasă, moale, friabilă, de culoare deschisă, formată din silice, carbonați, min. argiloase și cuarț. Apare sub formă de pulbere sau mase pământoase, rezultate prin spălarea și hidratarea unor silicolite calcaroase sau calcare silicioase. Adesea se confundă cu diatomitul, datorită porozității ridicate și G reduse.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL