1. [Șăineanu, ed. VI] Tebaida f. una din cele mai mari provincii ale Egiptului de sus cu cap. Teba, la E. și la V. se aflau pustiurile unde se retraseră primii sihastri creștini.
2. [MDA2] tebaidă sf [At: PERPESSICIUS, M. IV, 291 / Pl: ~de / E: fr thébaïde] (Liv) 1 Loc izolat și sălbatic, destinat unei vieți austere, solitare. 2 (Fig) Loc neospitalier.
3. [DN] TEBAIDĂ s.f. (Liv.) 1. Loc solitar și deșert ales de schimnici pentru retragere; schimnicie. 2. (Fig.) Loc izolat și neospitalier. [Pron. -ba-i-. / < it. tebaide, lat. Thebaidis (terra) – regiune a Tebei antice].
4. [MDN '00] TEBAIDĂ s. f. 1. loc solitar și deșert ales de schimnici pentru retragere; schimnicie. 2. (fig.) loc izolat și neospitalier, propice meditației. (< fr. thébaïde)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL