1. [DEX '09] ȘIRET1, șireturi, s. n. 1. Bentiță îngustă de bumbac, mătase etc., țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. ♦ Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și folosită mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur. – Din tc. șerit.
2. [MDA2] șaret1 sf vz șiret2
3. [MDA2] șăret2 sn vz șiret2
4. [MDA2] șăret1 sn vz șiret1
5. [MDA2] șărit sn vz șiret1
6. [MDA2] șerăt sn vz șiret1
7. [MDA2] șeret1 sn vz șiret1
8. [MDA2] șired sf vz șiret2
9. [MDA2] șireit sn vz șiret2
10. [MDA2] șiret1 sn [At: (a. 1693) SIO IIl5 337 / V: (reg) șăr~, șărit, șerăt, șer~, (înv) ~rit / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: tc șerit] 1 Șnur (1). 2 Bentiță îngustă de bumbac, mătase etc., țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte Si: șnur (2), (reg) șinor (2). 3 (Spc) Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie. 4 (Fam; îe) A se trage de ~uri (cu cineva) A-și permite familiarități (cu cineva).
11. [MDA2] șiret2 sn [At: LB / V: (reg) jired, șar~, șăr~ (Pl: ~eți), ~ed, ~reit, șleit (A: nct), șreit (A: nct / Pl: ~e) șr~ / Pl: ~uri, ~e / E: mg sörét (dal serét, srét, slét)] (Reg) 1 Alică (1). 2 Glonț (1).
12. [MDA2] șirit sn vz șiret1
13. [MDA2] șleit sn vz șiret2
14. [MDA2] șreit sn vz șiret2
15. [MDA2] șret sn vz șiret2
16. [DEX '98] ȘIRET1, șireturi, s. n. 1. Bentiță îngustă de bumbac, țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. ♦ Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și întrebuințată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur. – Din tc. șerit.
17. [DLRLC] ȘIRET1, șireturi, s. n. 1. Bentiță îngustă de bumbac, țesută tubular sau în fîșie, care, petrecută prin găuri sau butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strînge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. Se uită la cizmele cu șireturi. DUMITRIU, N. 45. Încerca o pereche de ghete nouă cu șireturi, sosite atunci din București. SANDU-ALDEA, D. N. 235. Mi-o plesnit șireturile de la rochie. ALECSANDRI, T. 396. Țesătură în fîșie folosită pentru a întări o cusătură. 2. Sfoară de bumbac, de obicei îmbrăcată în mătase colorată sau în fir și răsucită în două sau în trei; șnur. ♦ (De obicei la pl.) Ceapraz, găitan, brandenburg. El tușește, își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87. Jiletcă roșie cu șireturi de fir. NEGRUZZI, S. I 298.
18. [Șăineanu, ed. VI] șiret n. panglică lătăreață, șnur: o jiletcă roșie cu șireturi de fir NEGR. [Turc. ȘIRET, galon].
19. [Scriban] 1) șirét n., pl. urĭ (turc. șerit, șerid, șiret, găitan; ngr. siriti, bg. sîrb. širit, šerit. Cp. cu sărad). Găitan lat cu care se mărginește saŭ se ornează o haĭnă ș. a.
20. [DOOM 3] șiret2 s. n., pl. șireturi
21. [DOOM 2] șiret2 s. n., pl. șireturi
22. [MDO] șiret, pl. șireturi
23. [IVO-III] șiret, -turi sb.
24. [DER] șiret (șireturi), adj. – Cordon, laț. – Mr., megl. șirit. Tc. șerit (Roesler 609; Șeineanu, II, 337; Lokotsch 1886), cf. ngr. σιρίτι.
25. [Argou] a se trage de șireturi (cu cineva) expr. a fi în relații bune (cu cineva), a fi bun prieten (cu cineva); a se purta foarte familiar (cu cineva).
26. [DRAM 2021] șâréd, șâreduri, (șâret), s.n. (reg.; mil.) Alice de vânătoare. (Maram., Trans. și Banat.). – Din germ. Schrot „alice”, prin intermediul magh. sörét „alice”.
27. [DRAM 2015] șâred, șâreduri, s.n. – (reg.; mil.) Alice de vânătoare (ALR, 1961: 724). (Maram., Trans. și Banat.). – Din germ. Schrot „alice”, prin intermediul magh. sörét „alice”.
28. [DRAM] șâred, -uri, s.n. – (mil.) Alice de vânătoare (ALR 1961: 724). Termen atestat în Maramureș, Transilvania și Banat. – Din germ. Schrot „alice”, prin intermediul magh. sörét „alice”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL