Definiție și ce înseamnă șvichiu

1. [DEX '09] ȘFICHI, (I) interj., (II) șfichiuiri, s. n. I. Interj. Cuvânt care imită șuieratul biciului. II. S. n. 1. Capătul subțire și neîmpletit al biciului; pleasnă. ♦ Lovitură dată cu vârful biciului. ♦ Fig. Vorbă răutăcioasă, răutate, împunsătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în șfichi = a înțepa cu vorba; a ironiza. 2. Mănunchi, grup de fire de păr. – Onomatopee.

2. [MDA2] șfichi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 94v/35 / V: (reg) sf~ (Pl: ~che), sflți~ (Pl: și ~che) svi~, șvi~ sn / Pl: ~uri sn / E: fo cf ger Zwick, ceh švih] 1-2 sn, i (Pop) (Cuvânt care) imită șuieratul1 (11) biciului. 3 sn (Pop) Capătul subțire și neîmpletit al biciului Si: (reg) pleasnă, șugar (2). 4 sn (Reg; îe) A-i sări (cuiva) ~ul A se enerva (5). 5 sn (Pop; pex) Capăt subțire. 6 sn (Pop; pex) Vârf ascuțit. 7 sn (Pop) Lovitură dată cu șfichiul (3). 8 sn (Pop; îe) A trage (cuiva) un ~ A certa (1). 9 sn (Pop; îe) A lua (pe cineva) în ~ A ironiza. 10 sn (Pop; fig) Vorbă răutăcioasă Si: ironie, răutate, (pop) împunsătură. 11 sn (Pop; pan) Mănunchi de fire de păr1. 12 sn (Reg) Floarea papurei1. 13 sn (Buc; Mol) Lemn subțire, fară coajă, lung de 6 până la 10 m.

3. [DEX '98] ȘFICHI, (I) interj., (II) șfichiuri, s. n. I. Interj. Cuvânt care imită șuieratul biciului. II. S. n. 1. Capătul subțire și neîmpletit al biciului; pleasnă. ♦ Lovitură dată cu vârful biciului. ♦ Fig. Vorbă răutăcioasă, răutate, împunsătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în sfichi = a înțepa cu vorba; a ironiza. 2. Mănunchi, grup de fire de păr. – Onomatopee.

4. [DLRLC] ȘFICHI2, șfichiuri, s. n. 1. Vîrful biciului, lăsat neîmpletit; pleasna. A rîs și Dumitru, mîngîind șfichiul harapnicului. SADOVEANU, P. S. 82. Zveltul bici cu șfichiul lui sonor de mătase. vestise cetățenii pașnicului oraș că le-a sosit un nou emul al lui Hipocrat. ANGHEL, PR. 88. Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui, și cu șfichiul de mătasă, cu care pocnea de-ți lua, auzul. CREANGĂ, P. 107. ◊ (în contexte figurate) Prinse a alerga, ca mînat de un bici nevăzut, cu șfichi de foc. SADOVEANU, O. VII 363. Atinge-ți caii cu alga ta cu șfichi de spumă, O, tu crăiasa fantaziei. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 7. 2. Lovitură dată cu pleasna biciului. A dat un șfichi calului. Fig. Intra în cabina de baie, își biciuia grăsimea sub asprele șfichiuri de duș. C. PETRESCU, C. V. 142. ♦ Fig. Vorbă răutăcioasă care ustură; înțepătură. După multe șfichiuri ce-a primit moș Luca de la unii-alții... am ajuns într-un tîrziu, noaptea, în cieriul Socolei. CREANGĂ, A. 128. ◊ Expr. A lua în șfichi = a înțepa cu vorba, a ironiza. Cei cu sacii în căruțe luau uneori în șfichi pe morar. SADOVEANU, M. C. 126. 3. Mănunchi de fire de păr, (în special) vîrful mustății. Își băgă, pînă a nu intra, căciula în sîn... și-și petrecu degetele... pe sub șfichiurile albe ale musteților. MIRONESCU, S. A. 31. Gazda mea avea musteți... și, cînd zic aceasta, înțeleg două șfichiuri de păr sure și lungi. HOGAȘ, M. N. 79. ♦ Extremitate ascuțită, capăt, vîrf al unui obiect. [Pescarul] se încovoaie... ca să ajungă cu șfichiul muștei pînă în alinătura de sub malul de dincolo. SADOVEANU, V. F. 67. ◊ Fig. Ceaunele cu păcură întind șfichiuri de aur, fumegă. SADOVEANU, O. I 201. Hora zburda în cerc larg, se întindea ca un șarpe, atingea cu șfichiuri alintătoare cînd pe femeile de pe margini, cînd pe bărbații din bătătura cîrciumii. REBREANU, R. I 128.

5. [Scriban] șfichĭ (Mold. nord) și sfichĭ (sud) n., pl. urĭ (var. din fișcă, și rudă cu ceh. švih, sfichĭ, lovitură de bicĭ. Cp. și cu turc. fiska, sfîrlă). Vîrfu bicĭuluĭ, lovitură de șfichĭ. – Și sflichĭ. În Olt. și Munt. vest fișcă, în toată Munt. sfîrc, în Suc. Btș. Dor. Bucov. pleasnă.

6. [MDA2] sfichi sn vz șfichi2

7. [MDA2] svichi sn vz șfichi2

8. [MDA2] șvichi sn vz șfichi

9. [Șăineanu, ed. VI] sfichiu n. vârful biciului: te stricnesc cu sfichiu de foc AL. [Mold. șvichiu = slav. ČVIH].

10. [Șăineanu, ed. VI] șvichiu n. V. sfichiu.

11. [DOOM 3] șfichi2 s. n., pl. șfichiuri

12. [DOOM 2] șfichi2 s. n., pl. șfichiuri

13. [DAR] sfichi s.n. (reg.) vârful biciului, pleasnă.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] șuștărie sf [At: MAT. DIALECT. I, 194 / Pl: (2) ~ii / E: […]
1. [MDA2] șuștăriță sf [At: MAT. DIALECT. I, 194 / Pl: ~țe / E: șuștăr […]
1. [MDA2] șușugaie sf [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~găi / E: ns cf […]
1. [DEX '09] ȘUȘUI, șușui, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot asemănător cu […]
1. [DEX '09] ȘUȘUIALĂ, șușuieli, s. f. Șușuit. – Șușui + suf. -eală. 2. [MDA2] […]
1. [DEX '09] ȘUȘUIRE, șușuiri, s. f. Acțiunea de a șușui și rezultatul ei. – […]
1. [DEX '09] ȘUȘUIT s. n. Faptul de a șușui; zgomot produs de cineva sau […]
1. [DEX '09] ȘUȘUITOR, -OARE, șușuitori, -oare, adj. Care șușuie; foșnitor. [Pr.: -șu-i-] – Șușui […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro