1. [DEX '09] ȘUȘĂNIȚĂ, șușănițe, s. f. (Reg.) Fâșie, bucată lungă și îngustă de pământ, de piele, de hârtie etc. – Cf. bg. sušenica „pastramă”.
2. [MDA2] șușăniță sf [At: (cca 1760) BUL. COM. IST. IV, 198 / V: (reg) sușen~, sușin~ (A: nct), ~șen~ (A și: ~niță), ~șn~, ~șun~ / A și: ~niță / Pl: ~țe, ~ți / E: ns cf bg сушеница „fâșie lungă de carne sau de slănină pusă la uscat; pastramă”] (Reg) 1-3 Șuviță (1-3).
3. [DLRLC] ȘUȘĂNIȚĂ, șușănițe, s. f. (Mold.) Fîșie, bucată (lungă și îngustă). Pe șușănițele de pămînt din dosul celor două șiruri de sentinele, stăteau grămădiți, putrezind, căzuții luptelor trecute. SADOVEANU, O. VI 95. Două degete de la mîna dreaptă s-alegeau iarăși, rupînd cu preciziune marginea foiței într-o șușăniță egală. id. Î. A. 104. Am un cîrd de cuconițe, legate ca șușănițe (Carul cu strujeni). ȘEZ. i 93. – Accentuat și: șușăniță. – Pl. și: șușăniți (HOGAȘ, M. N. 98). – Variantă: șușeniță (C. PETRESCU, R. DR. 304) s. f.
4. [Scriban] șúșăniță (est) și șúșeniță (vest) f., pl. e (bg. sušenica, pastramă, adică „fășie”, d. suh, uscat; rus. susanica, pastramă, batog, rut. „poame uscate”. V. suhat). Fășie de slănină (Ban.). Fășie de pele, de moșie ș. a. V. șurină.
5. [MDA2] sușeniță sf vz șușăniță
6. [MDA2] sușiniță sf vz șușăniță
7. [MDA2] șușeniță sf vz șușăniță
8. [MDA2] șușniță sf vz șușăniță
9. [MDA2] șușuniță sf vz șușăniță
10. [DLRLC] ȘUȘENIȚĂ s. f. v. șușăniță.
11. [Șăineanu, ed. VI] șușeniță f. Mold. 1. bucată îngustă și lungă de pământ; 2. fășie lungă de piele pentru opinci. [Origină necunoscută].
12. [DOOM 3] șușăniță (reg.) s. f., g.-d. art. șușăniței; pl. șușănițe
13. [DOOM 2] șușăniță (reg.) s. f., g.-d. art. șușăniței; pl. șușănițe
14. [DER] șușeniță (-țe), s. f. – (Mold.) Fîșie, bandă. – Var. șușăniță. Sl. (sb.) šušiti „a usca”, bg. šušja „a usca”; s-a spus la început și continuă să se spună de preferință pentru fîșii de piele uscată, de carne uscată, cf. bg. šušenica „carne uscată”, sb. šušenica „smochină uscată”, sb. šušica „piele uscată”. Cf. șușnic, s. n. (Mold., Trans., uscător de fructe), din sb. šušnjak, rus. šušnica.
15. [DAR] șușăniță, șușănițe, s.f. (reg.) 1. fâșie îngustă și lungă (dintr-un material, aliment); porțiune subțire și alungită de teren, șuviță. 2. ramificație îngustă a unui curs de apă; curs de apă îngust.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL