1. [DEX '09] ȘUȘUITOR, -OARE, șușuitori, -oare, adj. Care șușuie; foșnitor. [Pr.: -șu-i-] – Șușui + suf. -tor.
2. [MDA2] șușuitor, ~oare a [At: CADE, 1256 / P: ~șu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: șușui2 + -tor] (Reg; d. frunze, ape, vânt etc.) Șopotitor (2).
3. [DLRLC] ȘUȘUITOR, -OĂRE, șușuitori, -oare, adj. Care șușuie, foșnitor. – Variantă: șoșoitor, -oare (la CADE) adj.
4. [MDA2] șoșoitor, ~oare a [At: CADE / V: (reg) ~șăi~ / P: ~șo-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: șoșoi2 + -tor] (Reg; d. frunze, ape, vânt etc.) Șopotitor (2).
5. [DLRLC] ȘOȘOITOR, -OARE adj. v. șușuitor.
6. [DOOM 3] șușuitor (desp. -șu-i-) adj. m., pl. șușuitori; f. sg. și pl. șușuitoare
7. [DOOM 2] șușuitor (-șu-i-) adj. m., pl. șușuitori; f. sg. și pl. șușuitoare
8. [DAR] șoșoitor, șoșoitoare, adj. (pop.; despre frunze și ape) care șoșoie, susură, murmură, foșnesc; șușuitor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL