1. [DEX '09] ȘUȘLETE, șușleți, s. m. (Reg.) Codârlă (la căruță). – Et. nec.
2. [MDA2] șușlete sm [At: VALIAN, V. / V: (reg) șișlet, șiș~, șișleț, șusl~, ~let, ~leț sm, sisleț, șisl~, șleț, ~șulet, susleț (Pl: ~e), sușleț (Pl: ~e) șurleț (Pl: ~e) ~șuleț (Pl: ~e) sn / Pl: ~eți / E: nct] 1 (Olt; Mun) Codirlă (2) (la căruță). 2 (Olt; îe) A măsura pe ~ A evalua cu aproximație. 3 (Reg) Grătar pentru nutreț, fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului.
3. [DLRLC] ȘUȘLETE, șușleți, s. m. (Și în forma șușleț) Codîrlă (1), chilnă (2), șireglă. Copiii... năpădesc căruța. Se cațără pe roți, pe șușlețe, pe loitre. STANCU, D. 334. Căruța, un fel de haraba moldovenească, era despărțită la mijloc printr-un șușleț de scînduri. STĂNOIU, C. I. 31. S-a urcat în căruță, cu capul în șușleț. GALACTION, O. I 269. – Variante: șușleț, șușlețe, șișlet (DAMÉ, T. 11) s. n., șișilete (I. IONESCU, M. 709) s. m.
4. [MDA2] sisileț[1] s vz șușlete
5. [MDA2] susleț sn vz șușlete
6. [MDA2] sușleț sn vz șușlete
7. [MDA2] șislete s vz șușlete
8. [MDA2] șișlet sm vz șușlete
9. [MDA2] șișlete sm vz șușlete
10. [MDA2] șișleț sm vz șușlete
11. [MDA2] șleț s vz șușlete
12. [MDA2] șurleț sn vz șușlete
13. [MDA2] șuslete sm vz șușlete
14. [MDA2] șușlet sm vz șușlete
15. [MDA2] șușleț sm vz șușlete
16. [MDA2] șușulet s vz șușlete
17. [MDA2] șușuleț sn vz șușlete
18. [DLRLC] ȘIȘILETE s. m. v. șușlete.
19. [DLRLC] ȘIȘLET s. n. v. șușlete.
20. [DLRLC] ȘUȘLEȚ s. n. v. șușlete.
21. [Șăineanu, ed. VI] șișlete (șușlet) n. codârla carului. [Origină necunoscută].
22. [Șăineanu, ed. VI] șușlet n. V. șișlete.
23. [Scriban] șișléte, V. șușleț.
24. [Scriban] șușléț n., pl. e. Vest. Codirlă (CL. 1910, 396). – În Olt. șișlete, m.
25. [DOOM 3] șușlete (reg.) s. m., pl. șușleți
26. [DOOM 2] șușlete (reg.) s. m., pl. șușleți
27. [DAR] șușlete, șușleți, s.m. (reg.) 1. partea de dinapoi a căruței sau a carului; codârlă. 2. grătar pentru nutreț fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului.
28. [DAR] șișlete, șișleți, s.m. (reg.) V. șușlete.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL