1. [DEX '09] ȘURUBUI, șurubuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înșuruba. ◊ Expr. A o șurubui = a o suci, a o învârti; a umbla cu șiretlicuri. – Șurub + suf. -ui.
2. [MDA2] șurubui [At: VALIAN, V. / V: (reg) ~upui / Pzi: ~esc / E: șurub + -ui] (Reg) 1 vt A înșuruba. 2 vt (Fig) A minți. 3 vt (Fig) A înșela. 4 vi (Îe) A o ~ A recurge la șiretlicuri (1). 5 vt A pune la punct Si: a regla.
3. [DEX '98] ȘURUBUI, șurubuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înșuruba. ◊ Expr. A o șurubui = a o suci, a o învârti; a umbla cu șiretlicuri. – Șurub + suf. -ui.
4. [DLRLC] ȘURUBUI, șurubuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A învîrti, a suci, a întoarce un șurub. Expr. A o șurubui = a o suci, a o învîrti, a o întoarce (pentru a obține un-avantaj). Apoi dă, măi Chirică, tu m-ai tot chihăit de cap pînă acum, să mă însor... și apoi acum tot tu o șurubuiești și-o întorci, cum îți vine ție la socoteală. CREANGĂ, P. 165.
5. [Șăineanu, ed. VI] șurubuì v. 1. a întoarce șurubul; 2. fig. a meșteșugi: o șurubuești și o întorci cum îți vine ție la socoteală CR.
6. [MDA2] șurupui v vz șurubui
7. [Scriban] șurubuĭésc v. tr. (d. șurub). Mold. Fig. A o șurubui, a întoarce șuruburile, a o întoarce cum îțĭ vine la socoteală, cum îțĭ place. V. în- și des-șurubez.
8. [DOOM 3] șurubui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șurubuiesc, 3 sg. șurubuiește, imperf. 1 șurubuiam; conj. prez. 1 sg. să șurubuiesc, 3 să șurubuiască
9. [DOOM 2] șurubui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șurubuiesc, imperf. 3 sg. șurubuia; conj. prez. 3 să șurubuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL